O mână
Ia-mă de mână,
Şi să visăm împreună,
La steaua
noastră,
Ce roieşte în
inimi măiastră.
Ia-mă de mănă,
Şi nu lăsa
ca ziua de azi,
Să aducă
teamă şi furtună,
Peste
sufletele cerşinde de cozi,
La care se aşteaptă
multe ore,
Pentru a
aprinde şiraguri de dulci vorbe,
Care încălzesc
şi dezgolesc,
Ascunzişul
trăirilor ce pălesc,
În strângerea
mâinilor,
Semnul călăuzirii
spre fericire,
Care răzbate
sub freamătul gândurilor,
Şi scurmă cu
iubirea, picături de lucire.
În ochii
nostrii, ai mei şi ai tăi iubite,
Poartă-te
asemenea pajilor semeţi,
Ce mereu
amintesc de doruri înnebunite,
Sub frunte cărora
se perpelesc cei doi feţi.
Astfel ruga
se înteţeşte,
Şi iubite, te
rog să fii cuminte,
Şi cu glasul
inimii care tresare,
Te rog să
insufli pasiune arzătoare.
Ia-mă de mână!
Îţi spun, nu
în glumă,
Fii lângă
mine mereu,
Să îţi simt inima supusă dorului meu.
23.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu