Matura

Mătura

Poartă acelaşi nume în toate casele din orice colţ de lume,

Sărăcuţa, e cea mai căutată în zilele ce devin negre înaintea murdăriei,

E zdruncinată din ale sale mădulare umile, şi devine o pălarie,

Pentru parchetul încăperii şi are şi statutul de “instrument al muncii de jos”, fără glume.

Femeia harnică o caută cu privirea după colţul unui anume loc,

O loveşte fără milă de asperităţile pământului, pardoselilor,

Îi căzneşte un trai neprielnic pentru un aluat din fibre de mlai şi intră în joc,

Mai repede ca puricii de pe pisici în lumea întunecată a urâţilor.

Muncitoare, mătura zoreşte prin cotloanele cuprinse,

De praf, pânze de păianjeni şi îndată înlătură oastea cea spurcată,

O îndepărtează cu a sa luptă ca şi pe turci la zdrobirea lor din coapse,

Şi triumfă bucuroasă printre toată casa, cândva deranjată,

De musafirii nepoftiţi ai urâţeniei, mizeriei şi ai lenei,

Ce s-au dus cu toţii pe tărâmul faraşului spre drumul larg al sacului de gunoi.

Acum casa e curată, măturată şi scăpată de un aprig puroi,

Dezinfectat de cea care a clădit veselie în inima gospodinei.

Scuturată şi apoi spălată, mătura se face îndată,

Avocata aceluia care îl sâcâie cu rezolvarea unei problem jignitoare,

Întreprinzătoare, se răscoală cu a sa forţă împotriva germenilor fără scăpare,

În faţa ei şi alor sale mădulare, încântându-l de emoţie pe acela care a numit-o “înceată”.

Chiar dacă e din lujeri de porumb,

Toată activitatea depusă nu mărturiseşte strâmb,

Şi cu sârguinţă îşi găseşte şi pentru ea un loc aparte,

Să nu se facă de râs în faţa altor surate.

Mătura e mută, nu îţi vorbeşte cu căldură în voce,

Dar ea ştie când ţi-e greu şi nu te lasă pierdută,

În lumea încrâncenată a infectului şi imediat trece,

În acţiune, să-ti vindece rana din suflet, să-ti cureţe casa, sfiită.

Deşi e atât de utilă, niciodată nu e recompensată,

De proprietari, ba din contră, aceştia nu văd nimic,

Cum îşi pierde cu fiece lucru, ramurile rămase fără şfic,

Şi îşi plânge amăraciunea, că fiinţa sa va fi în curând dezmembrată.

Supărată, trage un puternic semnal de alarmă,

Să i se acorde mai multă atenţie între rândurile.

Oamenilor ce o apucă de a sa mână ce scurmă,

Iţele insalubrităţii şi să înăbuşească toate ofurile.

17.01.2013