Insemnare

Însemnare

Azi e marţi şi nu e cu supărare,

Că în întreaga mea lucrare,

Farmecul nu mai străluce în zare,

Şi nici zgomot de rumoare nu are.

Pripăşit pe biroul plin de planşe,

M-am uitat mai des la acele faşe,

Care sclipeau odată prin fastuoasele saloane,

Acum rămânând doar amintirea unor fasoane.

Cadrul alb de pânză nu se mai infierbântă,

Cu idei diverse şi cu culori rupestre,

Ci mai cu seamă se transpune în lumea cernita,

Căutând în orice ceas, apariţia privitorilor la ferestre.

Paleta de culori azi nimic nu mâzgâleşte,

Parcă-i stearpă şi într-una se răsteste,

La pensoane, pânze şi la pictor,

Criticându-l de o ora , că nu-i mai tratează boala ca şi un doctor.

Azi e marţi, toată oastea colorată,

Devine îmbătrânită şi se roagă de pictor încă o data,

Să redea viaţă, acestei lumi hotărâte,

Să repună în mişcare, întreaga masa de fresce luminate.

Dar e marţi şi harul nu se transpune,

În mâinile celui pe care soarta l-a urzit,

Să dea glas ideilor şi să  obţină un produs finit,

Meştesugit în forme cuprinse de înţelepciune.

E tot marţi şi supararea m-a cuprins,

Că  lucrarea pictorului nu s-a întreprins,

Şi nici pactul de a înălţa un curcubeu,

Nu a mulţumit îndeajuns sufletul meu.

27.11.2012