De
pe un povarnis de deal secular,
Repede
tresalta un fiu de morar,
Si
asculta glasul apasat,
Al
celei care l-a sarutat.
Cercetand
amanuntit fata care l-a ademenit,
El
constata ca dorinta de iubit s-a intetit,
Se
framanta si socoate ca-i mai bine sa se fereasca de toate,
Insa
pleaca de pe deal cu tot cu fata in spate.
Repede
el oboseste si drumul nu-l mai gaseste ,
Cauta
cu ochii ,prin farul luminos al lunii,
Un
culcus de soapte si de bucurii,
Sa-si
aminteasca mai tarziu de frumoasa priveliste.
Amandoi
in toiul noptii ,soapte dulci isi rostesc,
Viata-ntreaga
pare ca si-o cladesc,
Cu
promisiuni si rugaciuni fierbinti,
Ca
acestia sa fie cei mai demni parinti.
Fiorul
lor de iubire se incheaga din a lor privire,
Gandul
rau se risipeste-n negura trairilor,
Si
fireasca dorinta de iubire ,
Se
metamorfozeaza la lumina stelelor.
Inchegat
in visul dulce,gandul baiatului revine in simtire,
Ametit
de acel fior,al sentimentului de dor,
Isi
revine lent,suspinand dupa a sa iubire,
Si
se lasa pe pat,meditand la lucrurile care il dor.
(16.03.2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu