Cine

Cine?

Din crângul înverzit se aude cântul unui cuc,

Care-şi plânge singurătatea în faţa celorlalte păsări,

Şi se întreabă cine o să-i plângă moartea,când anii se duc,

Pe frontul timpului infinit, la mii de zboruri.

Însă cine plânge în miez de noapte lângă iaz,

Şi spune că nu mai poate să trăiască cu spaima,

Zilei de mâine, când mama o să facă scandal pe islaz,

Întâlnind pe băiatul ce i-a distrus fetei, faima,

De “fată mare” şi astăzi aceasta nu mai are,

Curajul de a înfrunta pe restul lumii,

Care o critică  şi îi aruncă-n faţă vorbe dure,

Şi nu o iartă pentru că a căzut singură în plasa unei glume.

Cine stă să cerceteze durerea din sufletul fetei,

Măcinată de stări de neputinţă şi nu judecă,

Ce va face în viitorul apropiat, fără să fi uitat cum pică,

În curând, toţi dracii scuturaţi în capul iubitului ei.

Cine în lume e vinovat că moartea îi pune omului capac,

La toate bucuriile, deprinderile şi dulcile trăiri,

Ş nu ştie că nu poate să scape din a morţii tresăriri,

Şi se supune în mod voit drumului spre groapă, şi cei rămaşi în urmă, tac.

Cine spune că în lume poţi să fii un bun călău,

Pentru acela care crede că nu există Dumnezeu,

Îl vânezi cu vorba şi îţi afirmă că va fi ateu,

Până în clipa-n care o să-şi dea sufletul, zău.

Însă în miez de noapte cine nu tresare măcar odată,

La schelăitul câinilor care fac rotocoale,

Printre văile purtate de  cursul unui izvor, unde o fată,

Aşteaptă să-şi întâlnescă prinţul şi el să-i stea în poale.

Cine, după ce soarele răsare puţin ameţit,

Se îndură cu greu să înceapă munca, după o noapte albă,

Strâns în braţe cu înfocare de iubita  având  la gât cu salbă,

Şi nu vrea decât o oră să doarmă şi apoi să se apuce de citit,

Pentru examenele la care în iulie va fi supus,

Unde va dovedi că toată cunoştinţa sa,

Va fi suficientă să uimească prin cuvântul spus,

Ca a meritat să înveţe, să iubescă şi apoi să-şi facă casă.

Cine nu a spus vreodată vreun neadevăr,

Cine a îndrăznit să zică ca nu l-a apucat vreun dor,

Cine nu a chiulit de la şcoală ca să-şi salveze pielea,

Pentru că nu a învăţat la materia aceea.

Cine ştie când lumea va putea,

Să capete puterea de a nu muri,

De a fi stăpân pe sine şi va dori,

Să fie veşnic ca şi timpul, peste toată comunitatea.

Mă întreb cine va da un răspuns,

La întrebarea ce o am de făcut:

Cine va dăinui în timp fără să fi cunoscut,

Durerea, singurătatea, neputinţa  oricărui ins.

18.01.2013