Insemnari teoretice despre poezie

Pornind de la semnificatia termenului “a citi”,adica acela de a parcurge un text pentru a lua cunostinta de cele scrise(de continutul textului),doresc sa redau o nota informative asupra unot termini ce tin de campul poetic.Lectura privilegiaza ceea ce textul contine,iarorice lectura e o decodificare,constituind o baza a procesului de formare a sensului.Asa cum orice text este produsulunei interactiuni communicative,poezia este limba maternal a genului uman iar literature devine profesorul sau de activitate.

Actul poetic inseamna a ridica lucrurile decisive in limbajul neintelesului,a te darui unor lucruricare ar merita sa nu convinga despre ele pe nimeni.Poezia se proclama limbajul unei suferinte,care nu mai aspira la niciovindecare,cid oar la cuvantul nuantat.In cadrul poeziei orice cuvant devine o incantatie.Scopul oricarei poezii este acela de a stabili o mutatie a limbii,iar poetul actioneaza asupra mesajului pentru a schimba limba.Pentru ca poemul sa functioneze poetic,este necesar ca in constiinta cititorului ,semnificatia sa fie in acelasi timp pierduta si regasita.

Poemul este limbajul ,devenit opera literara.Un poem nu e limbaj prin care descoperim realitatea,ci  o realitate formulate intr-un limbaj.Materia poeziei este limba ca atare.Poeticitatea nu inseamna disparitia sensului,ci interactiunea dintre sens si semnificatie.Poezia priveste lumea in fata in timp ce “poetizarea”ii intoarce spatele.Poezia e un fenomen originar,,in timp ce literature constituie un fenomen secundar.Poezia este”expresia pura,adevarata”,in timp ce literature este expresia unui continut sentimental,conceptual,oratoric sau emotional.

Se intelege prin poezie orice productie literara care are puterea sa produca o placer prin forma,,independent de material sa.