Alunul
Păpădie firavă şi galbenă,
La o întrebare viaţa mă îndeamnă,
De ce nu vine gândul bun,
Să fiu tanar ca un alun.
Amărui la gust şi gălbui la aspect,
Nimic la acest arbore nu e defect,
Frunza sa cânta alinare,
Şi pe ale sale nervuri se aşterne o suflare.
Prinsă de cel cu afect,
Starea de feerie se resimte complet,
Şi înconjurat de mii de stele,
Împrejurul îi plin de candele.
Licuricii plini de fiori,
Roiesc prin aerul cu miros de flori.
Cufundat în lumea lui, a alunului,
Mă văzui ca un seamăn al sfântului. (22.11.2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu