Cerdacul

Cerdacul

Precupeţ de fel, mă interesez de preţul unei case,

Care are privirea spre drum şi multe ferestre,

Din care să răzbată integre lumini curajoase,

Revărsate peste noile caturi parcă neştiutoare,

De stăpânirea nouă ce va mişuna,

Prinprejurul cerdacului împodobit cu multe flori,

Coborând în trepte spre culoarul cu ridicături,

Din care îşi vor scoate capetele firavele seminţe, primăvara.

Deseori ma aşez la sfat,

Unde mă las în voia vorbei şerpuitoare,

Ce leagă şi desface multe hore risipitoare,

De energie şi părtaşe la al lumii dat.

Mă bucur când văd în drumul meu case cu cerdac,

În care apar fetiţele în prag,

Cu hăinuţe sărăcuţe şi cu veselie trag,

Al jugului trai, supus tatălui sărac.

Tot din cerdac se văd şi vecinii,

Care murmură vorbe prost rostite,

La oftatul unei vieţi propăşite,

Spre aflarea fericirii şi părăsirii vieţii.

La căsuţa cu cerdac,privirea mi-am lăsat,

Şi am văzut cum o artistă populară,

Îşi începe cântul cu o voce demnă de o orchestră,

Şi încântă pe toţi aceia care au venit la catul ridicat.

Cerdacul înflorat are un farmec aparte,

Până şi pasările îşi dau coate,

Să-şi găsească un loc mai de seamă,

Pe marginea balustrăzii cu picior ca de damă.

Descurcăreţ şi cam glumeţ de fel,

Nu m-am lasat până ce nu am cumpărat,

Căsuţa cu cerdac, cu faima unui castel,

În care a trăit cândva poetul, părăsit de timpul împovărat.

De ce am luat eu, acea scumpa căsuţă,

Când puteam sa iau o viluţă,

E întrebarea ce mi-am pus-o,

Dar raspunsul tot eu vi-l dau:cerdacul l-am iubit ca pe o,

Fată scumpă, cu privirea înlăcrimată,

Îndurerată de neputinţa de a învăţa la şcoală,

Tot ce-I  măreţ şi bun în aceasta viaţă căpatată,

Cândva urmată de a mortii poală.

13.01.2013