Miruna

Miruna

De cum o vezi,  vrei să îţi păstrezi,

Ochii aţintiţi ca să poti sufleteşte săo descifrezi,

Căci ea este înaltată pe a piedestalului cristal de fată ,

Şi cu greu se lasa  înşelată şi de ce dragi dezmierdată.

Iubeşte tot ceea ce are culoare,

Şi nimic nu îi umbreşte firea sa dominatoare,

Cochetă ca şi tinerele franţuzoaice din marile case,

Ea salută cu finete , pe orice om şezut pe coapse.

Cu dulcea ei guriţă , te roagă să-I aduci o floare ,

Pe care să i-o pui într-un sol cu graşi acizi,

Şi de acolo să emane mirosuri cu o atipică savoare,

Ce te îmbie să-ţi grăbeşti pasul la ea ,cât de curand,adică azi.

Dar Miruna, personalitatea unsă cu mirul harului,

Ştie cum să se strecoare atentă din ura vrăjmasului,

Şi coboară până într-acolo,cât să curme din rădacina răul,

Înfrangandu-l cu răbdare, pentru ca el să nu mai facă pe stăpânul.

Deseori Miruna are multă preocupare pentru tot ce se cheamă mirare,

Cunoaşte şi antidotul care să-I înlesnească moftul,

De a cerceta mereu pe toţi cei care iubesc omul,

Care ştie a-I învata  că viata e ca haina  bună

la păstrare.

Miruna ştie cum să-ţi vorbească întruna ,

Despre a durerilor de dragoste cu leacuri, aşa  cum cununa,

De pe capetele mirilor întăreşte legătura stransă în inima,

Îndrăgostiţilor care-şi vor apăra cu îndârjire iubireaîntrezărită toamna.

Miruna cu ochii ei albastri,  plini de fericire,

Îţi inmoaie sufletul,uneori cuprins de manie,

Şi parcă te descoase ca şi prin a retrovizorului timp zădarnicie,

Vine să te împace cu paşi repezi şi să îţi aducă în suflet o lumina înflăcărătoare.

Sub a timpului vrajă, ea devine muza unui artist,

Care o contemplă din unghiurile înaltului celest,

O creionează ca pe o zână cu trăiri divine,

Şi o înaltă precum şiroaiele fântânilor arteziene între fetele creştine.

7.01.2013