Haita omeneasca

Haita omenească

Nu ştiu unde am citit, dar de curând am găsit,

Un articol dintr-un ziar ciudat,

Că  în urmă cu ceva timp ,s-a descoperit,

Circumstanţele unor fapte umane, de care mulţi s-au lamentat.

Intrigat de materiale, le-am cercetat cu o minte ascuţită ,

Şi începui să descopăr printe frazele textelor,

Iţele intrigilor acelor oameni asemenea lupilor,

Care au haituit o mulţime de “guri’, cu o vădită iscusinţă.

Cu ochii aţintiţi la acele povestiri cu sfârsituri grele,

M-am dezmeticit din atmosfera lumii înfrânte,

De duritatea si stăpânirea oamenilor haini ,cu inimi crunte,

Care au avut ca scop ,cucerirea puterii pentru mai multe zile.

Asemenea unei haite, şi-au înconjurat victimele cu dibăcie,

Şi-au bătut joc de ele , cum au ştiut cel mai bine,

Au sperat că toata munca lor, o să  înlăture şi dramul de omenie,

Şi aveau să stăpânească dimpreună , toata generaţia de mâine.

Asemenea proverbului că lupul îşi schimba părul,dar năravul ba,

S-a dovedit prin fapte convingătoare şi reale ,că “hainul” stă în mână cu halba,

Tărăgănat de puterea alcoolului, acesta i-a zdruncinat psihic cu a sa faptă ,

Pe aceia  care i-au căzut în ghearele cruzimii, plângând toţi ca o sărăcută fată.

Dar el, hainul”,colaborând cu un întreg clanul,

De “ciume”omeneşti , ce parcă au întipărite pe ale lor chipuri,

Tirania firii demonice care se încleştează în mâinile pline de arcuri,

Străpunse în trupurile celor pe care  clanul le-a făcut omorul.

Forţa  interioară cu negative influenţe a măcelărit mulţimea,

Care a îndrăznit să nu li se supună,

Şi au avut ca soarta , moartea survenită ca pierderea ,

Sufletelor ce nu au meritat să li se fi curmat viaţa , ce nu mai e acum stăpână.

Dar ea, haita omenească merită să  jinduiască ,

La iertarea celor rămaşi în urma morţilor,

Dar nepăsându-le de injuriile suferinţei oamenilor,

Ştiu că nu au acum de ce să se mai ferească.

6.01.2013