Iaca asa

                          Iaca aşa

Dimineaţa se anunţă cu un cântec ritmat al unui cucoş,

Soarele se sfieşte să-şi arate ale sale puternice raze,

O lasă mai domol cu intrarea în noua zi şi invită un moş,

Să se trezească mai fericit că va putea lucreze cu uscate pânze.

Ele să fie decorate cu imagini transpuse din natură.

Iaca aşa ceasul bate ora opt, toţi sunt în picioare acum,

Numai şoarecii sunt ameţiţi de jocurile pisicii cu coada ca o mătură,

Gânsacii îşi fac loc printre orătăniile din drum.

Dimineaţa este aşteptată de toţi aceia care vor să facă nişte zloţi,

Din muncă cinstită, precumpănită de efort şi sudoare,

Câmpul îşi aşteaptă bucuros oamenii ca să-i doboare,

A sa greutate lutoasă şi neudată de ploaie, dar ca nişte hoţi,

Dau iama în bolovanii arizi şicu sapa îi frământă,

Iaca aşa tăranii au motive puternice de ce să se încrunte,

Frunţile lor sunt săgetate de lumina din ce în ce mai arzătoare a soarelui ce caută,

Să-şi arate stăpânirea peste –ntreaga masă de suflete, de el robite.

Iaca aşa şi dimineaţa a spus la toţi la revedere,

Amiaza se făleşte cu a sa strălucire străpungătoare,

Încât insul ţinteşte să caute un loc umbros,

Unde să îşi odihnească trupul musculos.

Iaca aşa pe nerăsuflate, vin nevestele la câmp supărate,

De atâta trebăluire prin bucătărie şi de prepararea pâinii,

Simt în vârful creştetului, căldura soarelui ca o tipsie cu ace înroşite,

Şi-şi continuie supuse drumul către ogorul muncii.

Iaca aşa că suntem pe timp torid de vară,

Ne încântăm cu tot ce-i mai colorat pe plaiuri,

Ne înfierbântăm atât cu muncă cât şi cu toropeala simţită mai acid într-o nară,

Şi ne veselim la clinchetul duios al unor păsări.

Iaca aşa se duce şi puterea soarelui,

Ce nu şi-a făcut destui admiratori,

Încă mai aşteaptă să îi fericească şi pe cei adăpostiţi în blocuri,

Şi să colinde potecile în care domneşte poezia spiritului.

Iaca aşa noaptea a venit treptat,

Ziua de azi,de vară toridă a căpătat

Nuanţe şi valenţe noi în viaţa şi gândul omului,

Întărâtat de dorinţa de a lucra până ce se va reda în braţele patului.

Iaca aşa vara este mult dorită de umanitate,

Ce aşteaptă să dureze cât mai mult în ritmul său,

Să învioreze cu a sa darnică lumină, persoanele uitate,

În suferinţa uitării celor dragi, ascunse parcă într-un hău.

Iaca aşa timpul  trece repede prin faţa ochilor,

Îşi desprinde aripile către un spaţiu nemărginit,

Se conturează clar în central lumii înteţit,

De grija zilei de mâine a tuturor suferinţelor.

Iaca aşa mă sui şi eu,

Pe o treaptă mai înaltă din timp,

Si ajung la ziua de azi reală, din ianuarie şi ca un zeu,

Sunt la fila numărul şaisprezece şi ma pripăsesc spre alta nouă într-un răstimp.

16.01.2013