Flacara

Intr-un colt de padure aramie,

Se aude un vajait de vreascuri,

Ce trosnesc in urechile Mariei,

Ca si zanganitul ascutit de linguri.

Vantul ii inlesneste pasul,

Si ea usor se lasa pe un butuc,

Ia in mana un topor asemenea unui haiduc,

Si aschiaza cu indemanaretrunchiul.

Fata fiind,Maria se uita atenta,

Si bserva ca lucrul pe care il face,

Devine treptat o fasie de lumina curenta,

Aprinzandu-o, se transforma intr-o lucire ce se desface,

In mii de licurici aprinsi,

Care improasca imprejuru-I scaparici,

Flacarelele rosiatice fac mirajul unor rugi focosi,

Si se desfac curand im jocuri de mascarici.

Contempland la a sa munca,Maria cugeta,

La durerile trunhiului care a prins viata in a sa mana,

Si prin insuflarea unei vraji de zana,

A aprins in mii de flacarele ,actul luminarii cu har inzestrata.

Treptat ,prin rumoarea vantului,

Licarirea focului se traspune in mijlocul codrului,

Aramiul acestuia se inglobeaza cu nuanta cerului,

Si maretia ramane doar a lui ,a peisajului.

Maria iese din lumina reflectorului natural,

Se transpune in atmosfera cadrului uman,

Se reintoarce in mediul urban,

Si reda prin poezie glasul flacarii,pastrat in suflet magistral.

25.11.2012

Pe sub perdea

Oricine se va intreba,

Despre cear vrea sa comunice ea,

Poezia mea,”Pe sub perdea”

Urmareste-I firul si vei vedea.

Niste fire de material se urzesc printer geamuri,

Impreuna alcatuiesc un manson de umbre usoare,

Ce se intrevad si parca se desprind,

Din cufarul cu gamete de povesti de tresariri.

Si de acolo,de sub perdea,

Mereu se auzea o voce care recita,

Franturi de linii melodic clasdice,

Ce macinau peretii sufletelor colerice.

Pe sub perdea,noua ni se parea ,

Ca si teama de moarte poate fi mai grea,

Caci aici, ea este mai prezenta in viata urbana,

Si nu cuteza sa nu fie o spaima nebuna.

Poate pe sub perdea,pana si vocea mea ,

Se va asemana cu cea a trilului de pasarea,

Ce sper ca va incanta cu bucurie,

Centrul sferic al inimii, scaldata de veselie.

Pe sub perdea ,toata fata lumii se ascundea,

Mascata,ea trebuia incifrata,

Si apoi calificata la rangul de societate afecta ,

De  calamitatile efectelor dezastruoase ale suspinelor.

Pe sub perdea,toata lumea parca inflorea,

Se bucura,canta si elogia,

Vivacitatea vietii misterioase,

Care se deswprindea din umbre sperioase.

Pe sub perdea inca mai arde inima,

Mi-e greu sa stavilesc focul aprins de ea,

Si vreau sa-l domolesc cu lacrima,

Si apoi sa ma las in urma traiului “pe sub perdea”.

23.11.2012

Limba mea

M-an nascut,m-am inaltat,am gangurit,

Dar prea repede nu am grait.

Timpul m-a impresurat cu grele,

Iar in timp graiul  m-a desfatat cu ele.

Graiul s-a bifurcate in perioade,

Ce nu se intersectau in corvoade,

S-au emancipat citind,

Ale glasurilor carti soptind.

Dezvaluiri aprinse dinlauntrul mintii,

Celor care s-au descotorosit de fiorul creatiei,

Si s-au bucurat de mana roditoare a finite,

Si cu glasul au dezgropat sabia dorintei.

Revenita la normal,limba ,graiul s-a instaurat in palatal ancestral,

Devenind astfel mostra de raspuns la calvarul abisal,

Dezgropand euphoria simtirii graite maqgistral..

OLimba mea e asemenea unei pietre de moara,

Care rastoarna cursul vietii normale,

O poarta printre  cai sugrumale,

Ca sa se rasfranga intr-un trai de “sora”.

Limba incepe sa ma doara,

Cand vorbesc despre a mea tara,

Pe care o laud cu neincetare ,

Pentru frumusetile avute la pastrare.

Limba ma trezeste in fiece zi la viata,

Ma incanta mereu cu dulceata,

Ma invioreaza si ma rasplateste,

Cu multumirile glasului care in mine traieste.

23.11.2012

Cararea

Plec pe o poteca,

Imi aduc aminte de cand eram mica,

Sunt suparata si nu mai pot de frica,

Pe drum ma simt tot mai mica.

Ma grabesc sa hoinaresc,incotro?

Nu stiu nici eu, dar nimic nu ocolesc,

Craci de copaci ,frunze  ruginite intalnesc,

Ma opresc,le admir,si ma simt  cam retro.

Drumul mi-l continui fara sa contenesc,

Si totusi la ceva eu ma gandesc,

La cararea dinspre munte,

Care ma lasa pustiita de simtaminte.

Ajungand la ea,la cararea din zarea mea,

Ma infricosez si nu ripostez,

Ma linistesc,cerul in zare il privesc,

Si admir poteca,in care am dorit sa nu ratez,

Plimbarea la care m-am gandit mereu

Ca o voi face acolo,sus la ineu,

Pentru a fi mai aproape de cer si de sufletul meu,

Si sa ma incerce limanul dorului meu.

Pe carare am suit,

Si pe drum am intalnit,

Fericirea unui vis implinit,

Visat inca de cand eram de el impatimita.

23.11.2012

Lumina

Lumina

De acolo,din desisul de faget,

Rasare pritre ramuri semeata luna,

Ce in zi de primavera isi revarsa lumina,

Peste a codrului univers,nelinistit la aceasta ora de un anume raget.

Ca o zana fasneata ea daruieste cu ale sale raze,

Tuturor acelora care o cerceteaza,dulci fioruri,

Ce fac sa tresalte de bucurie pana si glasul unei berze,

Venita sa-si faca rondul din alte friguroase locuri.

De pe iaz,lumina lunii face ca omul sa fie un ostean,

Al cetei de ingeri veniti lasnga dansul sa preaslaveasca,

Tot ce-I frumos in lume,cu armuri dezgolite de acel viclean,

Ce jinduia sa cucereasca cu a sa rautate,fiinta omeneasca.

De la fereastra casei de lut,razele luminoase patrund mai profund,

Parca s-ar inchina la cei din casa,

Si acestia la randul lor sa iasa,

Sa admire tot ce luna ,cu a sa maretie,il face scund.

Intreaga natura vibreaza in tacerea optii laminate,

Freamata la magica traire a vederii-n feerie,

Arborii par ca se pleaca mai supusi ca niciodata in fata ei,

Si vor sa ii arate cat le e de bine cand florile sunt tacute.

Numai regina-noptii domneste intre flori,

Si se preumbla printe arbori cu o mantie parfumata,

Isi invioreaza ale sale petale cu lumina curate,

A lunii care acum se arata mai protective ,inainte de ivirea zorilor.

Dar mai are ceva timp sa domneasca peste lumea in visare,

Iar din casele de lut,se aude in taina susotind,

Soaptele  de iubire dintre doi tineri ce traiesc acum cu nepasare,Asteptand uniti sa razbata soarele in zori,rotund.

Asa cum era de asteptat,noaptea pare ca si-a lasat,

Ale sale lumini tulburatoare peste a satului suflare,

Si venindu-I randul soarelui sa-si intalneasca sora,simte o suparare,

A inlaturat incet orice arc de lumina ,ce de la luna cerul a fost patat.

Noaptea,lumina de la luna este divina,

Dar saracii oameni ,speriati de cel viclean,

S_au rasculat cu totii impotriva noptii ,ca si o albino,

Asteptand cu nerabdare soarele safie pe cer ,ca si un vrednic ostean.

8.01.2013