Caut....vremea
Caut prin siragul orelor,
Alinarea ce mi s-ar cuveni,
Dupa indelungi sfortari de a parveni,
Intr-o lume cufundata in mustul dorurilor.
Alinarea ce mi s-ar cuveni,
Dupa indelungi sfortari de a parveni,
Intr-o lume cufundata in mustul dorurilor.
Dar clipa trece si
farma cu sine,
Calibrul durerilor infirme,
Si tesala lana pe care s-a scurs puroiul,
Incat nici unduirea trupului nu-i mai aude suflul.
Calibrul durerilor infirme,
Si tesala lana pe care s-a scurs puroiul,
Incat nici unduirea trupului nu-i mai aude suflul.
Si nimeni nu vede ca incercuieste firea,
Si o zbuciuma ca pe o vesteda surcea,
Si mila nu are , clipa care geme cand o stea,
Si o zbuciuma ca pe o vesteda surcea,
Si mila nu are , clipa care geme cand o stea,
Se vara printre norii sufletului, in timp ce eul pierdea,
Vlaga de a mai zburda, fara durere in piept,
Si pentru asta nu a voit sa fie drept,
Cu cruda vreme, care nu ocoleste jarul,
Ci il adanceste, aducand cu sine amarul.
Si pentru asta nu a voit sa fie drept,
Cu cruda vreme, care nu ocoleste jarul,
Ci il adanceste, aducand cu sine amarul.
Si cu toate astea, eu caut vremea,
Spumoasa, involburata in zelul fagaduirii,
Ca taina cugetului nu va fi umbrita de jalea,
Care se abate peste launtricul jupuit de lama oftarii.
Spumoasa, involburata in zelul fagaduirii,
Ca taina cugetului nu va fi umbrita de jalea,
Care se abate peste launtricul jupuit de lama oftarii.
Caci vremea detine manunchiul trezirii,
A infiorarii dar si a durerii,
Si de aceea zabovesc pe cararea cercetarii,
Adunand intr-un buchet capcanele uitarii.
A infiorarii dar si a durerii,
Si de aceea zabovesc pe cararea cercetarii,
Adunand intr-un buchet capcanele uitarii.
28.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu