Vara pe traseu

Vara pe traseu

E cinci dimineaţa şi mă îndrept spre oraş,

Afară vremea e mohorâtă şi sunt puţin poznaş,

Să mă înveselesc niţel aş vrea, că drumu-I lung,

Mi-e dor de casă şi n-aş vrea să plâng.

Traseul e învârtoşat cu lanuri mănoase,

Încât de departe nici copacii nu se zăresc,

Ci doar umbrele roadelor ce înlesnesc,

Tranşantele imagini să nu devină fioroase.

Particip la un spectacol al naturii în plină roadă,

Când grânele adormite îşi aşteaptă stăpânii,

Să le dea deşteptarea în ale lor hambare într-o mare paradă,

Ca spicele de grâu să se vrăvuiască între spaţiul ogrăzii.

Aşa se pare din depărtare, că întreg hotarul,

Aşteaptă musafiri holbaţi să îl întrebe,

Dacă galbenele pălării vor fi puse să îşi arate farmecul,

În faţa celor ce vor să le secere caschetele galbene.

Lanuri verzi străbat întreg şiragul de pământ,

Şi în faţa ochilor văd acel povârniş de deal,

Unde în mijlocul zilei se înalţă ca un val,

Turmele de mioare rumegând verdele încă nefrânt.

Natura însăşi vibrează sub propriul halat,

De verdeaţă, de flori şi înconjurată de un palat,

De aşezări rurale îşi strecoară a sa boare,

Printre drumuri semănate cu plante în floare.

E  devreme şi soarele nu se iveşte,

De după nouri şi parcă zoreşte,

Să cheme în slujba sa, luna,

Ca şi ploaia să o facă pe buna.

Nu mă întristez, că încă văd că roua,

Păstrează răcoarea ierbii şi cu fiecare sorbitură,

De mireasmă sălbatecă, mă îmbăt cu orice dâră,

De proaspată lumină şi mă face să tresalt ca şarpele boua.

Drumul  mă încântă pe deplin şi citesc pe chipul călătorilor,

Înghesuiţi de altfel în duba satului,

O umbră de speranţă că noua zi va ferici lăcaşul sufletului,

Şi dornici de reuşită, vor păşi către albia visurilor.

E şase jumătate şi în curând mă voi îndeparta de sate,

Voi ajunge mai aproape de oraş,

Unde, ca un adevărat coconaş,

Mă voi învrednici de noi trăiri şi gustări diferite.

Maşina zoreşte în a sa rută,

Şi treptat mă văd ajuns acasă,

La oraş, şi nici că-mi pasă,

Dacă va ploua sau soarele se va arăta.

E dimineaţă şi pornesc printre blocuri,

Mă încumet să cercetez natura de pe alături,

Însă nu îmi inspiră acelaşi farmec,

Resimţit în a mea călatorie şi plec.

Am plecat către scumpul meu apartament,

Şi simt nevoia să mă dreg,

Cu un pahar de vin şi de abia acum înţeleg,

Că sunt în oraş şi mă îdrept spre restaurant.

16.07.2013