Pace
nouă!
Plecaţi în afară stăm cu gândul tot la ţară,
Ne e dor de ale noastre case,
Pentru că aici suntem lucrători de vară,
Şi nici nu avem învoieli mănoase.
Muncim din greu pentru cei de altă naţie,
Dar nu putem spune că nu facem senzaţie,
Oriunde colindăm hotarul străin nouă,
Şi de acolo vă trimitem salutări şi vouă.
Ne-am desurcat mai greu la început,
Că nu ştiam că timpul ne va pune caput,
La ale noastre aşteptări de un trai mai bun,
Îndepărtaţi de al nostru pământ străbun.
Aşa ne-a fost soarta la început,
Până am acumulat răbdare dobândită dintr-un alt
câmp,
Liman al sufletului înnecat în neputinţe,
Mistuit de vâlvătaia de dorinţe.
Pace nouă! că am găsit tăria,
De a înfrunta toata vijelia,
Timpului şi al lumii străine,
Care ne-a criticat şi ne-a înjurat luni bune.
Asta-i starea de afară, de dincolo de hotare,
Ne pare rău că soarta ne-a harazit ăşa trai ,
Dar poate într-o zi, ţara noastră va fi rai,
Pentru toţi ai săi, păzindu-i de călăii de la drumul
mare.
Vrem pentru noi un trai decent,
Fară să
plecăm genunchii în faţa celui dement,
Lipsit de suflet şi raţiune,
Ca şi noi românii să fim demni de a noastră naţiune.
Pacea să ne umple cofeele cu zaibăr,
Dar să ştim să punem lacăt la acel furaibăr,
Când suntem călcaţi de hoţi şi de duşmani,
Înfruntând calvarul provocat de naţia de oameni.
Pace nouă! vom striga la ceas de zi,
Ca şi timpul să devină clopotar de lumină,
Sporind munca noastră, pentru ca ziua de azi,
Să fie mai bună şi de răsplată să fie plină.
Pace nouă! pentru viitorul frumos care se
întrezăreşte,
Şi cu toţii ne vom ospăta regeşte,
Din a noastră trudă pe meleaguri străine,
Rumeniţi în suflet de focul bolii haine.
Pace nouă! pentu speranţa în mai bine,
Ca în ţara noastră să ne întoarcem ca nişte zâne,
Făcătoare de minuni îmbelşugate cu muncă,
Trăind fericiţi pe tărâmul nostrum, fără a ne fi
frică de ziua de mâine.
Pace nouă! zic la toţi cu dorul ars,
Şi mă încumet să vă las,
Aceste rânduri de poezie,
Să vă fie clopoţel de poezie.
29.06.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu