Ratiune

Raţiune

Plecăciune în faţa vieţii,

Că ea ma trimite pe scara speranţei,

De a cugeta la timpul mareţiei,

Şi la a dragostei frăţii.

Şi de acolo, de pe trepte,

Voi cânta oda cu mai multe aranjamente,

Muzicale vor fi toate,

Ca nişte înalte acorduri, ca la marile concerte.

Meditez la acel decor febril,

Care se derulează în faţa ochilor,  fragil,

Şi  mă întreb, dacă uşa de la intrare,

E deschisă pentru fiecare.

Raţiunea se alătură acelui spectacol,

Care stă să le dezvăluie tuturor un miracol,

Însă ea se piteşte pe dupa perdea,

Ca să muştruluiască pe cei neatenţi de ea.

Aşadar, viaţa îşi deşiră talentul,

De a fi fruntaşă în faţa sfatului,

De a medita la grijile veacului,

Procurând resurse împotriva viitorului dezastru.

Înţepată, raţiunea se arată de după a sa mască,

Şi enervată răspunde cu aciditate,

Celor care cuteză să-I străpungă fresca,

Nou creată pe altarul imaginii crispate.

Curând îşi revine din a sa rătăcire,

Şi ise pare că aude un zornăit de învoire,

De a pătrunde alaturea de ea,

În lumea tainică a gândului, stâlcit de o mărgea.

Întovărăşită, doamna raţiune propune să fie,

Matroana tuturor adunărilor răzvrătite,

Să înfrângă revolta suratelor pârlite,

Dornice după gustul dulce a timpului domnie.

Timpul se scurge ca apa Nilului,

Şi frumoasa domniţă Raţiune

Îşi propune să se statornicească pe tărâmul pământului,

Împrumutând şi altora din harul gândirii, înlăturând o ficţiune.

Realitatea e , ca marita Raţiune,

Acum ştie să îmbine,

Voinţa cu fapta,

Ca şi gândul să câştige lupta.

29.06.2013