Margine

Margine

Plecat de acasă cu gândul la câştig,

Văzui că nu sunt decât un om care înfing,

În maldărul sufletului năzuinţe ce ard,

Trupul şi chinuie cugetul ca un hazard.

Nevoia de bani îmi înlesneşte orice rumoare,

Care se zbate în mine şi îmi pare,

Că în curând mă voi trezi strivit ca un gândac,

De propriul gând de a trăi sărac.

Oropsit de vise şi cu mâinile zbârcite,

Mă aşez pe marginea patului,

Şi încă simt cum dor acele neputinţe,

De a te strecura din aria necuratului.

În mijloc de zi meditez la ce ar trebui,

Să fac ca şi sărmanul suflet să nu înghită,

Tot felul de ocări şi mă gândesc să pun,

În balanţă cele două răni, care întruna mă agită.

Soarele, ca un tâlhar mă loveşte drept creştet,

Şi deşi nu hoinaresc ogoarele, sunt buimac,

De atâta supărare şi prefer să tac,

Dar mintea iscodeşte a mea fiinţă şi ca un puiet,

De peşte mă zbat a răzbate prin  timp,

Să nu am mai târziu remuşcări,

Că nu am pus zălog la drumul cu fundături,

Să nu mă împiedic strivit de nepăsare.

Trupul simte cum din cotlonul minţii mă îmbrânceşte,

Un zid de slove, care împuternicite,

De viforosul destin, se întărâtă să mă răpună,

Şi din a mea inimă, izvorăşte o lacrimă, care o să pună,

Mai târziu o cărămidă fruntaşă,

Pe altarul sorţii şi cu tactul de a fremăta,

Spuma negurii ce s-a lâncezit asupra sufletului ca o căpuşă,

Spubăr aria întregului văl de frământări şi pata,

De pe suflet, treptat se va lua,

Luminând drumul în care s-a strecurat,

Umbra traiului, parcă rătăcit de atâta răbdat,

Şi de pe margine, mă văd scăpat de zăngănitul piua.

De pe margine, vălătugul de negreală,

Transpus din zona ireală,

Pare un basm pentru cei cu haz,

Dar eu sufăr, că am dat de necaz.

Pe o margine, ma balansez şi acum,

Că stâlpul vieţii s-a clatinat pe acel negru drum,

Răsărit în calea mea, fără a mă întreba,

Dacă îl pot duce sau ba.

17.07.2013