Citatie

Citaţie

Mă îndrept spre casă şi observ o gloată,

Adunată la casino, că aseară fusese concert,

Unde se iscă niţel scandal, terminat şi cu un furt,

De lucruri de valoare, dar tot pare că show-ul mai aduse încă o ceată.

De guri căscate ca să dea rapoarte,

La ceilalţi ai satului, că fu seara răzvrătitului,

Petrică, cel cu urechea ruptă si asemenea tâlharului,

Revizui cazinoul să captureze portofele vrăvuite.

Desluşind cauza acestei agitaţii,

Încerc a mă strecura printre acele figuraţii,

Însă, constat că pe drum cineva mă atenţionează,

Că poştaşul mă caută de ceva vreme, să ma grăbesc, repede se enervează.

Grăbesc pasul să-l întâmpin pe poştaş,

Care cum mă vede, îmi înmânează un plic,

Şi mă pune să semnez un document, din al său fâşic

Spunându-mi că pe mâine, va trebui sa fiu la oraş.

Zăpăcit de agitaţie, deschid plicul să găsesc o explicaţie,

La cele ce mi se întâmplă, şi constat,

Că sunt chemat la judecatorie,

Pentru furt calificat şi zău m-am enervat.

La naiba! De ce eu figurez ca actant

La vacarmul de la casinou

Când eu fusei plecat la metrou,

Acolo la Bucureşti, să-mi cumpăr un restaurant.

Dau o raită prin prejur, să mă asigur că sunt singur,

Telefonez la poliţie pentru a verifica,

Cele aflate şi stupoare, mă apucă frica,

Când cei de la poliţie, îmi afirmă că eu sunt tâlharul, desigur.

Asta de unde şi pâna unde, când mă dusei în capitală,

Să discut cu cei din reprezentaţie,

Să îmi vândă mie proprietatea de lângă centrală,

Încurajat de profitul câştigat din vechea reparaţie.

Cum se face, cum nu se face, mă trezesc a fi un pungaş,

Fiind un pârât pe documentul din citaţie,

Şi mi-e greu să mă fac acum cercetaş,

Pentru pagubele produse de cei de la poliţie.

Apare martorul cheie al acestei jonglerii,

Care comunică oficialitaţilor că sunt duşmanul jocurilor de noroc,

Şi de aceea am ţinut morţiş să îmi fac loc,

Printre şmecheri, să câştig, fără să fac datorii.

Firul epic al întâmplarii pare a se accentua,

Însă răbdarea mea scade treptat,

Mă îndrept spre poliţie pentru a declara răspicat,

Că sunt nevinovat şi că farsa nu va mai continua.

Învolburat de atâta zbucium, mai clatesc ochii cu un anunţ,

Care uşor mă dezmiardă şi îmi spune,

 Că s-a făcut o confuzie de nume şi va trebui să renunţ,

La darea în judecată a acelui martor, ce nu-i pot spune pe nume.

Tot balamucul cauzat s-a datorat,

Unei confuzii gramaticale, care a înfăşurat,

Cu a sa neatenţie, respectul unui domn,

Pătat cu mârşavia unui hoţ comun.

În final, poştaşul mi-a adus un alt plic,

În care mi se cere scuze pentru acel furtişag,

Iar ca recompensă mi se înmânează un fâşic,

De bani frumoşi, care să-mi închidă gura, lăsând rămăşag.

Astfel, drumul spre casă, acum, după ceva zile,

Pare unul liniştit, fără multe incidente,

Ci doar o domnişoară drăguţă îmi aruncă vorbe răstite,

Pentru că o fixez cu privirea şi simt că sunt lovit cu florile.

30.06.2013