Amintirea ta

Amintirea ta…

Două amintiri cu tine,
Mi-au rupt sufletul şi aceeaşi placă nu ţine,
Să-şi facă rondul pe traseul iubirii,
Şi ele nu se pot abate de la fiorul plăcerii.

Aş vrea să am din nou inima plină,
Să fiu în orice vreme regină,
Căci doar aşa pot refuza dragostea,
Şi ea nu mă poate încurca degeaba.

Şi poate nu aş bea din a ei licoare,
Căci ea mă întristează şi mă închide
Într-un spectru halucinant şi pieritor,
Menit unei muritoare cu un spirit dezertor.

Rătăcesc pe strazi, şi cu mine vorbesc,
Spaţiul citadin mă învaluie cu misterul lui
Şi umbra amintirii se desprinde de polul nefiresc,
Cărând cu sine amploarea traiului omenesc.

Şi nici atunci nu îmi ajunge,
Ca lentoarea dorului de tine,
Să mă iuţeasca în a mea vorbire, ce se frânge,
Pentru că ţie să îţi dăruiască dramul de rubine.

Sunt o vieţuitoare neştiutoare,
Care cere ajutorul
Când începe viforul 
Şi mă ruşinez că deseori rămân tot nepăsătoare.

Convieţuiesc cu celălalte surate,
Dar există ceva ce de ele mă desparte,
Frica de a excela printre vremurile noi,
Căci ele îmi etalează nesaţiul într-atâta noroi.

Şi ca şi ele, mă repezesc,

La conclavurile de nelinişti,
Care se întâlnesc la sfatul frăţesc,
Şi mă complac în plasa de măşti.

Şi singură şi răzvrătită,
Mă detaşez din cercul copilot,
Al complotului ursit de sacra roată,
Rămânând existenţială în perimetrul unui antidot.

Ia-ma de mână şi vino!
Căci durerea mi-e aparte
E searbăd lăntricul de alergat de colo-colo
Şi strigă de departe că vrea să vadă fapte!

Tu cu forţa ta mă înlătură,
Din calea vijeliei şi a furiei,
Căci inima nu poate răbda povara,
De a tot caută sensul veseliei.

Hai ia-mă curând de mână,
Şi flancul de tremurături
Se va înmuia cu cotorul de la pană, 
Pentru că ţie îţi scriu timpule, nu altor muritori!

 06.11.2014