Lasa-ma...

Lasa-mă…

Lasă-mă în pace, că nimic nu îmi place,

Lasă-mă în rumoarea de afară,

Şi-mi umple paharul cu ceară,

Ca să ardă vreme mai multă, altceva nu poţi face.

Lasă-mă cu mintea goală,

Că doar aşa nimic nu mă mai scoală,

Din zbenguitul vieţii, uneori ferit de boală,

Adesea trântit într-a mea poală.

Lasă-mă în umbra zilei de azi,

Ca să vânez fada vigoare a unor brazi,

Din decorul căsuţei mele, acoperită de stâlpul de lumină,

Căci fără electrica energie, nu am inima bună.

Lasă-mă în plânsul tainic la ceas de amurg,

Întrucât atunci suspin adânc precum un murg,

Iar pe faţa-mi părăsită de culoare, lacrimile îmi curg,

Mă aştept ca suflul să fie aprins de focul în pârg.

Lasă-mă în delirul sufletului care ţinteşte,

Să meargă mai departe şi întradins se încolăceşţe,

Pe fusul temporar al traiului păsuit de durere,

Încărcat cu momente demne de o zdravănă atenţionare.

Lasă-mă la chimirul apogeului demnităţii,

Că doar astfel pot instaura domnia dreptăţii,

Şi nu visez la timpul medieval şi nici la cel communist,

Ci sunt un aprig susţinător al veacului futurist.

Lasă-mă cu nostalgia timpului trecut,

Căci mă  bucură îndeajuns să-l rememorez în mod plăcut,

Încât tot ce vine nou în viaţă,

Să nu fie umbrit de orizontul trecut, dându-I o altă faţă.

Lasă-mă să mă desfăt cu mierea de pe urmă,

A fagurelui construit cu migală, fără o dâră de brumă,

Iar ceara să se fărmiţze în miresme virgine,

Proliferând cercul lumii trăite prin propriile gene.

Lasă-mă să mă agăţ de trunchiul solid,

Al visului de a trăi în prosperitate şi în mod candid,

Să mă  cufund în autenticitatea noii eri,

Înrolat în vivacitatea zilelor lipsite de erori.

Lasă-mă sprijinit de umărul tandru al pasiunii,

Care negreşit alină beşicile fuziunii,

Amorului şi a plăcerii de a forţa destinul,

Şi de a-l antrena pe ruta soră cu norocul.

Lasă-mă consolat de tânăra speranţă roditoare,

Care participă cooperantă la făgaşul zilei următoare,

Îmbujorată de muncă şi voinţa călăuzitoare,

Spre tărâmul real al comunităţii pâlpâietoare.

Lasă-mă pătruns de mirul glasului,

Slobozit dintr-un gâtlejului dăruit cântului,

Lasă-mă în calea omului binevoitor,

Căci numai el, va fi a toate făuritor!

4.01.2015