Dar azi, plang

Dar azi, plâng

Dar azi, plâng, dar nu de dor,

Mă  năpădesc durerile şi mă înfior,

Nu răzbesc într-o astfel de stare,

Şi nici plânsul meu leac nu are.

Dar plâng de prea multă stăpânire,

A vremii nesăbuite, ce nu o pot doborâ dintr-o privire,

Căci aduce cu sine nelinişte şi fără vreo pătimire,

Caută ceartă cu a mea slabă fire.

Dar azi suspin profund şi îngân,

În gândul crunt ca un păgân,

Alinarea eului îmbolnăvit de venin,

Iar tractul inimii e pe jumătate plin.

Şi sângerez în lacrimi, şi nu din sudoarea muncii,

Ci de cea a suferinţei lăuntrice,

Crestată în a judecăţii matrice,

Căci ea spulberă orice speranţă, lăsând loc fricii.

Frica de a suferi şi mai puternic,

Căci nu sunt precum un războinic,

Şi ţelul meu e să străpung noianul neputinţei,

Căci există ceva mai presus de puterei dorinţei.

Şi nu spun că mor, dar mă ustură îndeajuns,

Să simt durerea vie în al meu suflet,

Înconjurat de labirinturi de nepătruns,

Ce arondează cu temeinicie lacrimile ochiului violet.

Ma simt trăsnit de un fulger prelung,

Care îmi spintecă creştetul bolând,

De viforul crudei vieţi ce urla lung,

În ceas târziu de noapte, cu somptomele unui flămând.

Însă izbânda asupra clipelor negre,

Nu se iveşte în orizontul părăsit de vederea albă,

Se înneacă în fumul mişelului uragan,

De plânsete şi furie, atârnat în al meu piept ca o salbă

Şi îmi spun să mă opresc din acest vuiet,

Al suferinţei, dar lăuntricul nu are puterea unui iatagan,

Şi nu se înrolează în iureşul bărbăţiei,

Căci e sfârtecat de vicleşugul unui astfel de bădăran.

Căci e întovărăşit cu însuşi zeul nefirescului,

Care dă târcoale pe la zidul fiinţei mele,

Şi cu multă bravare se înfinge în cugetele mele,

Şi mă aruncă în neantul plânsului.

Iar dacă plâng, e semnul viabilităţii,

E un manifest de împotrivire faţa de destin,

Căci cu duşmănie, el îmi sorteşte numai chin,

Şi nicicum nu reuşesc să descui lacătul impertinenţei.

Şi plânsul nu e o liră binecuvântată,

E emblema unei sforţări de a depăşi,

Trecerea printre spinii unei clipe, certată,

Cu patosul sufletului, cerând milă, el însuşi.

16.01.2015