Cartografiere

Cartografiere

 E din douăzeci august memoria unei zile,

Deloc candide, ci dimpotrivă umplută de lacrimi,

Încât s-a conturat topografic peste giuvaierul unei inimi,

Săgetată de arşiţa iureşului ceasurilor rele.

Grafica unei zile “zbierânde”deraiază de la rampa pro

Se împotmoleşte în hăul cosinoidal al axei timpului,

Stagnează pentru o clipă ascensiunea către punctul zero

Pentru ca limita să tindă la ramurile infinitului.

Singurul care ar putea să vindece rănile sufletului,

 E lovit de altfel de zădărnicia neputinţei

Încât şuvoiul de lacrimi se revarsă asupra fiinţei,

Tulburată de alteritatea destinului .

Şi iată că simţurile  firii nu-l trezesc din ale sale cotroşmene,

Împăturite parcă în zilele unei luni care pesemne

Se arată cât mai învăluită în ceaţă

Deşi e cald afară, dar durerea e cea care te răsfaţă.

Căci ea este împuternicita timpului,

De a suspecta pe oricine şi nu vine să te întrebe,

Dacă îi vei face faţă, încât te alegi cu nişte bube,

Asemenea râioşilor, fugind din calea binelui.

Şi cu tăria suferinţei, clipul zilei de august

Se înfrăţeşte cu puroiul eului, emanând doar dezgust

Faţă de făţisul sorţii, rozând frânghia speranţei,

Înmuiată acum în zeama de anghinare a luptei.

E clar: o bătălie s-a fost încins în zi de vara

Dar nicicum nu are cum să se întrevadă

Vreo brumă de satisfacţie, căci neaoşa oglindă

S-a sfărmat în cioburi tocmai la ceas de seară.

Deşi dezgolit de protecţie, eul încearcă să fileze

Un nou sălaş de evadare din ghearele imprecisului destin

Şi se lasă în voia crâmpeiului de cugetare, neumbrit de vreun chin,

Şi aşteptatul moment fusese vecin cu briza de pe faleze.

E august 20 şi simt că turbez

Nu găsesc alinare întru nimic.

E haos total în al meu suflet coleric,

Deşi nu zbier, şi mă zbat să nu cedez.

Sătulă de perindat printre cotloanele minţii

Mă consolez că doar oboseala frunţii

Se va întipări pe chipul umezit de lacrimi

Şi somnul îmi va aduce pacea unei altei lumi.

Dar, sfidător, acesta e în dispută cu irisul,

Şi nu  ia aminte la nevoia unei suferinde,

Ci străjuieşte alte porţi înnegrite de vifore şuierânde,

Adăpostit fiind în portalul traiului. 

20.08.2014