Lipsa de...

Lipsă de…

O fi vorba de vreun credul?

Care vede-n stele vreun cerc sătul,

 De lumină căzătoare peste aria ce se întrezare,

În faţa celui ce în minte i se năzare,

Că lipsa aerului de pe Marte,

O să-i spulbere visul de a cerceta îndeaproape,

Rostul acestei planete ce se apropie,

Atât de mult de a pământului copie?

Însă lipsa de utilităţi converge către,

Sfâşierea şirului de dorinţe ce se agaţă,

De tânărul suflet de a-şi regăsi cealaltă faţă,

Undeva în cosmos, căci pământul nu i se pare aşa mare.

O fi vreo oază de împăcare între cel ce speră,

Şi cel care vrea să doboare mituri?

Căci viaţa are flageluri disipate oriunde corpul se unduieşte într-o horă,

Colaterală gândului de a cerceta neştiute vremuri.

Însă lipsa de palpabilitate îl induce pe cel spasmatic,

Într-un cufăr plin de temeri încleştate în năpaste,

Dar vioara vieţii îi arcuieşte pasul şi afectul către o anume veste,

Că însuşi deţine misterul crezului său emblematic.

Din lipsă de raţionamente, cel fudul se jură,

Că în viaţă nu-i trebuie decât să bage în gură,

Să simtă că pământul îi vibrează sub picioare,

Mintea nu-i stă să cerceteze alte cosmice ogoare.

Oare o deplasare temporară în Cosmos,

Va fi cu adevărat un Haos?

Va străpunge oare firea noastră robită?

De dorinţa de a lua o gustare, deşi inima e mâhnită?

Lipsa de voinţă mă contrariază,

Pentru că ştiu dreptul la ştiinţă,

Îl are fiecare şi cel slujbaş în jugul lui pariază,

Că visul propriu va avea urmări pentru a sa fiinţă.

Lipsa de sfidare a legilor umane,

Deseori se interpune între cuget şi îndemânare.

De aceea ştiu că e nevoie de o nouă mişcare,

La nivelul sufletului, vindecând rănile demult bolnave.

Lipsa de certitudine a zilei de mâine,

A fost mentorul atâtor vremuri,

Care doar pe fusul istoric s-a arăta a fi cojocul unei bătrâne,

Dar nu a contenit să-şi arate furia şi peste alte firi.

Lipsa de respect faţă de propriul afect,

Converge către un profund regret,

Că însăşi traiul se agaţă de un crez incert,

Însa lipsa de bănet se înfăţisează ca un veritabil defect.

Din lipsă de raţionament, ştii soarele te înnegreşte,

Atunci când pielea îţi este albă şi tu o vrei aşa,

Fără marca razelor, căci tu încă speri că transă,

De căldură, va fi de altă natură, de pe Marte, cine stie, tu gândeşte!

2.06.2014