Eu, te vreau...

Eu, te vreau…

Eu, te vreau, te vreau,
Vreau cu mine sa te iau peste tot,
Dar ochii tăi sunt reci şi îmi vorbesc aşa cum pot,
Furând din a lor ghimpe, esenţa aşa cum apăreau.

Ochilor tăi le trebuie căldură,
Şi totusi tu nu te acomodezi cu o astfel de conjunctură,
Nu înteleg de ce te persiflezi,
Şi de ce doar distanţă păstrezi.

Eu te vreau, te vreau, 
Dar nu la fel ca tine de ciudat,
Căci deşi ard, observ că mă traduci ca pe un obsedat,
Culegând din zile doar frânturi de lianturi, care îmi înconjurau,

Sufletul, cand de încantare, cand de starea de sfidare,
Căci ochii tăi sporesc în profunzime emoţii,
Însă nu scânteiază de lucirea fericirii,
Ascund în ei crâmpeie de sforţare.

Eşti pe placul inimii mele,
Deşi îmi îngadui să privesc cu jele
La chipul scăldat de paloarea unui sentiment,
Neprihănit comparativ cu un fior impertinent.

Când zic că te vreau, fac apel şi la simţul ocular,
Mi-e greu când mi te opui, dar ca şi un vizionar,
Nu mă dau în lături de a recepta negativismul tău,
Căci mai mult mă cuprinde entuziasmul de a fi al tău.

 05.11.2014