Lumina

Lumina

De acolo,din desisul de faget,

Rasare pritre ramuri semeata luna,

Ce in zi de primavera isi revarsa lumina,

Peste a codrului univers,nelinistit la aceasta ora de un anume raget.

Ca o zana fasneata ea daruieste cu ale sale raze,

Tuturor acelora care o cerceteaza,dulci fioruri,

Ce fac sa tresalte de bucurie pana si glasul unei berze,

Venita sa-si faca rondul din alte friguroase locuri.

De pe iaz,lumina lunii face ca omul sa fie un ostean,

Al cetei de ingeri veniti lasnga dansul sa preaslaveasca,

Tot ce-I frumos in lume,cu armuri dezgolite de acel viclean,

Ce jinduia sa cucereasca cu a sa rautate,fiinta omeneasca.

De la fereastra casei de lut,razele luminoase patrund mai profund,

Parca s-ar inchina la cei din casa,

Si acestia la randul lor sa iasa,

Sa admire tot ce luna ,cu a sa maretie,il face scund.

Intreaga natura vibreaza in tacerea optii laminate,

Freamata la magica traire a vederii-n feerie,

Arborii par ca se pleaca mai supusi ca niciodata in fata ei,

Si vor sa ii arate cat le e de bine cand florile sunt tacute.

Numai regina-noptii domneste intre flori,

Si se preumbla printe arbori cu o mantie parfumata,

Isi invioreaza ale sale petale cu lumina curate,

A lunii care acum se arata mai protective ,inainte de ivirea zorilor.

Dar mai are ceva timp sa domneasca peste lumea in visare,

Iar din casele de lut,se aude in taina susotind,

Soaptele  de iubire dintre doi tineri ce traiesc acum cu nepasare,Asteptand uniti sa razbata soarele in zori,rotund.

Asa cum era de asteptat,noaptea pare ca si-a lasat,

Ale sale lumini tulburatoare peste a satului suflare,

Si venindu-I randul soarelui sa-si intalneasca sora,simte o suparare,

A inlaturat incet orice arc de lumina ,ce de la luna cerul a fost patat.

Noaptea,lumina de la luna este divina,

Dar saracii oameni ,speriati de cel viclean,

S_au rasculat cu totii impotriva noptii ,ca si o albino,

Asteptand cu nerabdare soarele safie pe cer ,ca si un vrednic ostean.

8.01.2013