Limba mea

M-an nascut,m-am inaltat,am gangurit,

Dar prea repede nu am grait.

Timpul m-a impresurat cu grele,

Iar in timp graiul  m-a desfatat cu ele.

Graiul s-a bifurcate in perioade,

Ce nu se intersectau in corvoade,

S-au emancipat citind,

Ale glasurilor carti soptind.

Dezvaluiri aprinse dinlauntrul mintii,

Celor care s-au descotorosit de fiorul creatiei,

Si s-au bucurat de mana roditoare a finite,

Si cu glasul au dezgropat sabia dorintei.

Revenita la normal,limba ,graiul s-a instaurat in palatal ancestral,

Devenind astfel mostra de raspuns la calvarul abisal,

Dezgropand euphoria simtirii graite maqgistral..

OLimba mea e asemenea unei pietre de moara,

Care rastoarna cursul vietii normale,

O poarta printre  cai sugrumale,

Ca sa se rasfranga intr-un trai de “sora”.

Limba incepe sa ma doara,

Cand vorbesc despre a mea tara,

Pe care o laud cu neincetare ,

Pentru frumusetile avute la pastrare.

Limba ma trezeste in fiece zi la viata,

Ma incanta mereu cu dulceata,

Ma invioreaza si ma rasplateste,

Cu multumirile glasului care in mine traieste.

23.11.2012