Cararea

Plec pe o poteca,

Imi aduc aminte de cand eram mica,

Sunt suparata si nu mai pot de frica,

Pe drum ma simt tot mai mica.

Ma grabesc sa hoinaresc,incotro?

Nu stiu nici eu, dar nimic nu ocolesc,

Craci de copaci ,frunze  ruginite intalnesc,

Ma opresc,le admir,si ma simt  cam retro.

Drumul mi-l continui fara sa contenesc,

Si totusi la ceva eu ma gandesc,

La cararea dinspre munte,

Care ma lasa pustiita de simtaminte.

Ajungand la ea,la cararea din zarea mea,

Ma infricosez si nu ripostez,

Ma linistesc,cerul in zare il privesc,

Si admir poteca,in care am dorit sa nu ratez,

Plimbarea la care m-am gandit mereu

Ca o voi face acolo,sus la ineu,

Pentru a fi mai aproape de cer si de sufletul meu,

Si sa ma incerce limanul dorului meu.

Pe carare am suit,

Si pe drum am intalnit,

Fericirea unui vis implinit,

Visat inca de cand eram de el impatimita.

23.11.2012