duminică, 26 aprilie 2015

Balada gargaritei

Balada gărgăriţei

Gărgăriţă, gărgăriţă, esti prea mică pentru o fundiţă,
Ca să fii cochetă, căci de altfel eşti oprimată,
Că sălăşluieşti printre făină  şi de mâini gospodine eşti cercetată,
Căci ele ştiu, că de felul tău eşti hoaţă.

Te vâri flămândă printre sacii cu cereale,
Şi pe gospodari tu îi bagi în boale,
Nu mulţi ştiu să te descoase bine,
Căci eşti abilă şi la tine frica nu ţine.

Gărgăriţă supărată, de ce umbli mereu dezmierdată,
De parfumuri intense şi iute te sui şi pe gunoi,
Ca să cauţi ce, că şi prânzul ţi se oferă îndată,
Că eşti rapidă în mişcare, admirată eşti şi de noi.

Ce să faci la gura sacului de făină?
Când săraca mama n-are pic de frămâtătură,
Nici mujdeiul n-are unde să îl întindă, îi trebuie o ţâră de slănină,
Şi tu vii şi strici merindele din noua cultură.

Şi de ce tânjeşti după grâul brun,
Când eu de atâta timp mă chinui să îţi spun,
Ca te mijloceşti de marfă fără drept,
Şi tot găureşti de zor produsul copt.

Ce mă fac cu tine gărgăriţă,
Că degeaba stiu ce poate a ta guriţă,
Eşti aprigă la ronţăit,
Dar şi jalnică la pipăit.

Aşa neagră cum esti, mereu te făleşti,
Că esti mică şi spurcată şi de toţi întrebată,
Şi nu ţi-e ruşine de ceea ce faci,
Căci tu lucri şi ştii doar să taci.

Şi nu te plângi ca te-ar durea o măsea,
Căci tu ronţăi cu zor, aşa ţi-e firea,
Dar mi-e că mătasea cernută în urmă,
Strică lucrul bun şi să te caut mama asta mă îndrumă.

Tu ştii singură să-ţi porţi de sănătate,
Dar eu zilnic am parte de nedreptate,
Căci tu îmi strici sacii de porumb şi grâu,
Şi nu am cum să-i curăţ, spălându-i la râu.
Cu ale tale picioruşe infime, mişuni printre ale mele regine,
Pulberea făinii o amesteci cu salivă,
Şi te măreşti cu prejudiciul adus, precum o guralivă,
Şi desuetă te prezinţi printre boabele de fasole, cândva pline.

Mă întreb când vei sta cocoţată prin copaci,
Căci cariul tău îmi provoacă mii de draci,
Şi eu ştiu să te punctez cu striviri,
Că eşti o dăunătoare şi vreau de mine să te miri.

Parăsit de vraciul din saci,
Mă eliberez de suferinţă,
Şi dau frâu liber la a mea voinţă,
Să întocmească hrisovul unei astfel de voci.

26.04.2015









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu