Unduire si oarecine?

Unduire şi oarecine?

Mă unduiesc pe coasta timpului,

Şi toţii fiorii pământului,

Mă încolţesc şi mă aruncă în zilnicie,

Şi mă lupt cu mine şi mă întreb ce o să fie.

Şi steagul tinereţii mele îl flutur fălos,

Căci nu am pribegit ptintre ruinele sorţii,

Şi am făurit ca un strateg , un adevărat colos,

Imperiul unei viţi cercetată de mii de decizii.

Şi unduiesc cu vremea, trupul firav,

Deşi, el e cel ce mi-a adus sprijinul şi făgăduială,

Că împreună, sinele şi trupul, nu vom fi un tot bolnav,

Şi vom zburda unduios pe cărarea domoală.

Şi unduindu-mă pe brazdele sorţii,

Făcui un calcul, ca să îmi dezleg ochii,

De viforniţele ceasului nefast,

Îngânând şuiere, în suflet rămând un cast.

Şi ţipătul nefirescului clocoteşte,

Căci pânzele lui se afundă prin  bulbuci,

Şi strunirea nărăvaşă se înhamă la haiduci,

Dezbinând o eră , şi cu patimă , în inimi loveşte.

Dăr unduirea talerului nătâng în mulţime,

Aduce cu sine, neşansa de a devni o uriaşă cruzime,

Şi flămândul tropotit de mâţoagă,

Ti se flutură în faţa ochilor, şi-l loveşti cu o doagă.

Şi oarecine se sfieşte să nu facă asemenea?

Când glasul sinelui ţine să zvâcnească,

Însă intenţia de a curma durerea,

Rămâne în urmă şi năvală dă ştire să zorească.

Zbuciumul premergător unui trai crunt,

Mă loveşte în faţă şi sunt gata să îl înfrunt,

Căci în joc mi-e viaţa unduită de o speranţă,

Că nu voi adormita în moarte, cu siguranţă.

Mă  unduiesc pe balansul clipei mişelite,

Însă fiinţa mea luptă, şi şlagărul morţii,

Se vrea vrea slobozit de sub iataganul ceţii,

Încât dorinţa de a trăi o să mărunţească viperele vlăguite.

Şi oarecine se va îndrepta spre limanuri,

Dintr-acelea înnegrite de ură,

Când unduirea timpului, pare că pe oameni îi înjură,

Şi nici frica, nu-i apropie de searbedele drumuri.

Şi cine va căina poporul petrecut în deznadejde?

Când însumi, presimt ca norocul se răzvateşte,

Şi nici o înfrânare nu-I va lăsa şansa,

De a zvâta potrivnicele clipe, sorocite nouă, celor cu casă.

Şi cant balada unduirii timpului în lume,

Căci el are preziceri şi nu are cutume,

Ci se perindează printre flagelele sufletelor,

Dând de ştire tuturor, că e regele lor.

15.04.2015