Linii

Linii

Descumpănit de apăsările lăuntrice survenite pe timp de iarnă,

Mă aplec către acele linii ale vieţii care mă înconjoară,

Şi le deschid suprapunerile firave ca şi o pană,

Pentru a vindeca o boală de odinioară.

Linia palmei îmi relevă traiectoria unui discurs,

Pe care mi-l ţin ori de câte ori mă opresc din mers,

Pentru a verifica dacă sucursala nevoilor mele,

Se ascunde în experimente de viaţă sau în parale.

Condiţia umană mereu mă supune la încercări,

Cu care concurez pentru a nu mă alătura lor,

Ci să le depăşesc prin propriile forţe şi descărcări,

Să mă asigur că nu am căzut în groapa neplăcerilor.

Linia trupului mă salvează în faţa acelora,

Care vieţuiesc demaidemult pe acest pământ sărăntoc,

Şi care îi scoate la iveală negreala de sub unghiera,

Traiului părtinitor la alte vremi de foc.

Linii sunt şi fazele timpului meu care se opun,

Pornirilor învolburate ale mătcii cugetului,

Ş cu ale lor prisme, uneltesc împotriva sufletului,

Pentru a-l înzdrăveni şi a-l cuvânta tuturor care îşi spun,

Că viaţa nu are căi lăturalnice şi nici cărţi magice,

Ci liniile ţelurilor insului pot să verifice,

Însăşi apartenenţa sufletului la codurile visului,

Căutând printre filoanele soarelui, ramurile creierului.

Dar ceata de linii nu se oglindeşte mai mereu în profunzimi,

Ci se repede către schemele narative ale iluziilor,

Incifrate în tetraede pigmentate cu lucrări pline de cruzimi,

Jubilând între actul de a oprima sau de a dejuca farmecul lor.

Ca o pastă aprinsă de culori, sipetul de linii se împrăştie,

Peste pragurile copilăriei, tinereţii şi lâncezeşte aici,

Vreme îndelungată încât spiritul fiinţei e asemenea unor pitici,

Care mărşăluiesc zilnic aceeaşi cotitură surprinsă de veselie.

Liniile se îmbulzesc la geamul fiinţei,

Şi acolo încropesc cu toate, stadiile dorinţei,

Ce va prinde contur în mâinile celor care cuprind,

Cetatea traiului dulceag şi plăpând.

Cu linii sunt asezonate şi vreascurile nimicniciei,

Şi numai ele sunt dezolate de atâta făţărnicie,

Fac rotocoale peste pârleazele îngemănate,

Ale timpului focos şi se las de toţi să fie admirate.

Povestite de fiecare, liniile vieţii sunt revigorate ,

În orice zi de târg şi de sărbătoare,

Se cântăresc printre halele luminoase ale vieţii plate,

Şi îşi dau bineţe, oferind bucurii şi retrovizoare.

19.03.2013