Dorm

Dorm

Pătruns de-al nopţii gând subtil la ceasul din trecut,

Stau să cercetez a sufletului râu încins,

De fremătări adânci în a tainei lupte ca un învins,

Şi frunzăresc amintirile unui impuls crescut.

Mă păzesc să nu mă prindă fiorul unui cercetaş,

Care scormoneşte în scoarţa neuronala ca un piedestraş,

Mă înfurii când văd că nu pot să îmbrăţişz,

Patul plin de pufuri şi îmi pare că visez.

Sunt dus de valul sufletului care mă săgetează,

Peste ale mele lacune sentimentale şi mă propulsează,

Către întinsul tărâm al negurilor păienjenite,

Şi mă îmbulzesc la a cozilor şiraguri pietruite.

Dar sfios, mă retrag într-a mea tăcere,

Şi nici glasul lumii acele nu poate să mă înfioare,

Sunt conştient că a venit timpul ca mâna mea să scrie,

Cea mai suavă frenezie a gândurilor într-o poezie.

Dar stai, îmi lipseşte cadrul în care să mă plăsmuiesc,

Cu tot dinadindul vreau să-mi demonstrez că nu zădărnicesc,

La lucruri derizorii  şi mă fac făptaş la scriptul vechi,

Şi  harul mă conduce spre condeiul cu sclipiri în ochi.

Sunt tranzitat de vravuri de gânduri, ce la faţă mă învineţesc,

Simt cum patima gândului răzleţ şi cam trufaş,

Mă face vrednic să mă numesc al scrisului arcaş,

Şi să traversez lumea visului pe care o iubesc.

Cufundat într-a întunericului fală, mă strecor sfios ca şi o pradă,

Îmi ţintesc ochii către a cugetului pagină,

Şi descopăr că vraja cugetării stă să se întrevadă,

Şi o las să crească treptat, atingând pragul minţii de regină.

Gândul e impregnat cu sudoarea trupului hipnotizat,

Zboară peste a cerului clătire imaginară,

Face rotocoale către spectrul luminos al acelui cat,

Din care răsare ca un sfânt, chipul umbrei, clară.

Zoresc să ies la limanul înţelepciunii,

Să-l cuprind într-un oracol plin de fluturi,

Pe care să îi eliberez din a gândurilor arsuri,

Să împrospătez starea de veghe a trupului meu supus închinăciunii.

Somnul mă învolburează şi curând şi scrisul îşi sfârşeşte licărirea,

Mă agăţ de-a licuriciului claritate,

Şi mă îndrept mai curând spre o cunoscută libertate,

Şi deodată, văd că dorm, fără să îmi treacă supărarea.

10.03.2013