Cinci degete

Cinci degete

Vorbim de om şi îl simţim prin mâini,

Prin ele curge şi sânge şi venin,

Ne întăreşte ale noastre simţuri şi ca nişte cărbuni,

Ne arde pulsul vieţii, asemănându-se cu un spin.

Cinci sunt degetele de la o mână,

Şi cu ele vrem să scriem,

Tot ceea ce în suflet ne roade şi putem,

Să desfacem bariere, creându-ne o carieră bună.

Cinci sunt degetele de la cealaltă mână,

Mai finuţă, că e cercetată mai puţin,

La vedere e în toată vremea şi până,

Să o întreacă pe cealaltă, e mai îndrăzneaţă, provocându-i chin.

Cinci degete unite conclucrează ca o elită,

De ţepuşe ascultătoare pornite să lucreze,

De la ziuă până-n noapte şi caută

Să-şi îndeplinească sarcinile, ca mult să nu dureze.

Cinci degete pocnite hotărăsc soarta,

Fie o ciuntesc, fie o amarăsc,

Sau dimpotrivă, într-o aură de lumină o învăluiesc,

Răzbind printre negura vieţii, infiltată ca nehotărâta.

Harul se revarsă peste degetele palmii,

Revărsând în suflet bucurie lumii,

Te îndatorează cu o promisiune,

Că la rândul tău, o să faci şi fapte bune.

Cinci degete sunt necesare să formeze un tot,

Să învârtească pe mână săbii,lăncii şi cuţite,

Încât vrednicii juni să arate tuturor că pot,

Să doboare duşmanii ţării şi armatele hămesite.

Cinci degete ridică în înalt tricolorul şi un slogan,

Al celor suferizi care au voinţă, dar nu au niciun ban,

Şi cu an de an se afundă în neputinţă,

Plângând soarta şi oftând după a lor fiinţă.

Cinci degete pecetluite întru muncă,

Dau rezultate şi cu vrednicie vorbesc despre izbândă,

Asupra traiului presurat cu greutăţi şi frică,

Hotărăsc o altă cale pentru inima bolândă.

Degetele de la o mână sunt în număr de cinci,

Şi cu ele meşterii crează papuci,

Sau orice alte artizanate, care întrec orice viziune,

Şi îndată degetele devin ghidul nostru de imagine.

Cinci degete s-au hotărât să răstoarne butoiul cu piroane,

Să le prăvălească peste albiile clocotitoare,

Dar nu promit că vor putea cuprinde şi acele ciocane,

Căre să înfingă răutatea în malurile răzbunătoare.

Cinci degete pornesc pe acelaşi drum,

Şi tot ele sunt cele care crează fum,

În calea celui ce se agită,

Să împânzească răul şi la consecinţe nu cugetă.

Cinci degete dăinuiesc de-o veşnicie,

Pe altarul palmei, care e menit să fie,

Cel mai sacru dintre minuni,

Că el răzbeşte oricând, pretutindeni.

Cinci degete s-au cununat de mult pe pământ,

Încât au făcut un legământ,

Cu fiinţa omului, ca să-l ajute în lucrul său,

Să petreacă viaţa după placul său.

Cinci degete vorbesc despre o istorie întreagă,

Şi tot ele sunt cele care ne leagă,

Firul vieţii de o împletitură cu speranţe,

Că viaţa va fi frumoasă, îmbrăcată cu dorinţe.

Cinci degete tăgaduiesc că vor să fie,

Calea spre fericire şi cu multă cutezanţă,

Îşi respect promisiunile, aducând bucurie,

În sufletele celor propsiţi de speranţă.

19.08.2013