Cealalta latura

Cealaltă latură

Fantezie, vigilenţă şi pasiune calculată,

Încep toate să se înstaleze hotărâte,

În comportamentul unei femei, lovită,

De sentimentul părăsirii de către iubitul, cu apucături urâte.

Femeia suferindă a trecut şi peste hopul singurătăţii,

Şi nu s-a lăsat supusă nedreptăţii,

S-­a chinuit nopţile să treacă peste sfera emoţiilor de iubire,

A încercat să se abandoneze în propria cale de ieşire,

Din ghearele suferinţlor de dor, de dragoste şi de uitare,

Coordonând trecerea lor în amintire, cu ajutorul timpului,

Al gândului, că nu e un capăt de drum şi de închidere,

Într-o lume închisă, ameţită de retrăiri şi de vina caracterului.

Uite că şi pe timpuri moderne, căile dragostei pune zăbrele,

Peste inimile oamenilor, le chinuie şi le trensformă,

Sufletele, când încununate de fericire, când înveninate de patimi grele,

Din a căror tentacule nu poţi, evada, fără să nu rănească adânc măcar o inimă.

Femeia, trăsnită în suflet de vestea părăsirii de iubit,

A reuşit să se caţăre de zidul biruinţei spre tărâmul liniştit,

Cu arme nedescoperite până la momentul uraganului despărţirii,

Şi treptat, cu răbdare şi o vrednică gândire, s-a apropiat de momentul încrederii,

În forţele lăuntrice, ce au fost puternic cutremurate,

Din al ei scut personalizat şi cu paşi sfioşi şi-a îndreptat,

Atenţia către o altă  latură, ce speră că va trece peste toate,

Viiturile sufleteşti,  provocate de durerea despărţirii de neîndurat.

Cealaltă latură emoţională a acestei femei,

A facut posibilă recuperarea afectivă a aceleia,

Care nu ştia de ce a suportat nebunia altuia,

Şi nu a pus punct, atunci când a simţit că trece în sfera pacostei.

Depăşind singură acest impas neaşteptat al vieţii,

A meditat la faptul, de ce a îndurat,

Să treacă timpul, ca să-şi fi terminat,

Relaţia, în condiţii neprielnice pentru repararea suferinţii.

Despărtirea neaşteptată dintre iubiţi, e o adevărată boală,

Şi nu mulţi ştiu să facă din asta o şcoală,

Pentru alţii şi să îi ajute să le comunice tuturor,

Ca iubirea are iţe şi uneori trebuie să te supui lor.

Ca să le depăşeşti, trebuie să dispui şi de o latură nedescoperită,

Pâa la momentul când urmează să o îmbrăţişezi,

Ce-i drept, nu ca o “binevenită”,

Dar asta îi dă fortă să învingă şi să nu o deranjezi.

Aşa-i iubirea, dragostea sau “neliniştea “ ta,

Te împovărează cu sentimente şi te atrage,

În sfera cu tentacule, de a-ţi mişca ceva acolo în inima ta,

Şi nu îţi dai seama că într-o zi, ea te va putea distruge.

19.01.2013