Interesul

Interesul

Părăsită de entuziasmul fiinţei mele,

M-am abandonat în braţele amintirilor duioase,

Legate de anii de şcoală, de lecţiile pline de aprofundări serioase,

În lumea ştiinţei, cunoaşterii, a mulţumirilor profesionale.

Interesul pentru învăţat s-a mărit de-a lungul timpului,

A propulsionat întreg centrul neuronal spre atingerea pragului,

De cunoaştere a materiilor ce fac cinste caracterului,

Şi mă bucur la momentul actual,  de cumulul noţiunilor nu mi-au îngrădit,

Nici libertatea de a face ceea ce adolescenţa mi-a oferit,

Nici timpul de a petrece alături de cei dragi,

Nici nu mi-a pus piedici în a-mi alege religia şi chiar m-am oferit,

Să le fiu de ajutor şi celor care au pe ei doar nădragi.

Interesul pentru viaţa culturală a survenit pe măsură,

Ce mă aprofundam în lianturile literaturii, istoriei, filozofiei,

Cu fiecare studiu, mă apropiam să înţeleg modificările formei,

Şi a contextelor unor opere, de o nespusă valoare literară,

Confirm cu tărie că tot ceea ce ţine de educaţia şcolară,

Aduce în  timp un profit nebănuit, numai dacă,

Eşti interesat de ceea ce actul învăţării, desfăşurat într-o oră,

Îţi expune schematic însemnătatea lui ştiinţifică,

Interesul pentru fiecare materie se observă în cadrul lecţiei,

Când iei cunoştinţă încă de  la vârsta copilăriei,

Cu noţiuni ce îţi deservesc  aptitudinilor  tale,

Şi te însărcinezi cu studierea lor, în cât mai multe coale.

E drept că nu eşti la fel de concentrat şi de abil,

La fiecare obiect de studiu din aria şcolară,

Dar te supui, îi vizualizezi informaţiile şi maleabil,

Le acorzi şi lor un timp, ca ele să nu dispară,

Total din memoria ta şi să se concretizeze,

După un timp, într-o formă  mai amplă,

De consolidare a noţiunilor obiectului, spus cu rostire slabă,

Ca să îţi determine conştiinţa să nu-l discrediteze.

Interesul pentru şcoală  nu e vădit la toţii elevii,

Motiv pentru care s-a întâmplat ca şcolarii să figureze,

La orele de curs ca nişte personaje ce ştiu să-şi centreze,

Atenţia, pe alte fapte de viaţă, ce le oferă numai periculoase tentaţii.

Dispreţul faţă de educaţie s-a evidenţiat în interesul,

Pentru lumea barurilor, a ţigărilor, şi a jocurilor,

Unde nu e nimeni cu gura pe tine, ci doar îţi ia banul,

Şi te îndeamnă să faci altul, consumând alcool din cauza supărărilor,

Ce apar la gândul, că  un elev va trebui să meargă,

Într-o nouă zi, din nou la mediocra şcoală,

Şi elevii statorniciţi în patimile vieţii, duse doar de o matahală,

Încep scandalul, lovesc pe alţi elevi şi buimăciţi, nu ştiu în cine să tragă,

Pumni, ori în colegul ce l-a jignit cu a sa pasiune şcolară,

Ori în profesorul care l-a scos prea des la tablă,

Când nu a ştiut, a încasat un doi şi a ieşit din clasă,

Pe holul şcolii, de nervi şi să fumeze o ţigară.

Cu ochii neputincioşi, am văzut cum mulţi puturoşi,

Se sinchisesc să vină să umple băncile ca nişte mofturoşi,

Şi interesul lor este acela de a fi în pas cu moda,

De a critica profesorul, materia şi oda.

Un caz dramatic a fost acela al unei eleve păţite,

Când a fost bătută de o alta,

Că a luat nota maximă, când toată clasa,

A fost jignită, chinuită, de pornirile neîndreptăţite,

Ale profesorului de curs, ce şi-a făcut material de râs.

Şi eu am fost eleva lui şi pe drept cuvânt,

Vă mărturisesc că din cauza lui am plâns,

De caracterul necizelat şi de ruşine am băgat capul în pământ.

Ce-i drept, interesul pentru tot ce-i util în viaţă,

Nu dispare aşa dintr-o dată,

Ci în condiţii anormale, şi când poţi să le spui vinovaţilor în faţă,

Oful, opinia ta, după, vei putea correct să le dai o notă.

Interesul e cel care guvernează universul,

Şi nu e o chestiune de ieri, de azi,

Îţi urmezi instinctul şi eşti atent la ceea  ce urmează ,

Să faci, să nu ţi se stingă visul.

21.01.2013

Cealalta latura

Cealaltă latură

Fantezie, vigilenţă şi pasiune calculată,

Încep toate să se înstaleze hotărâte,

În comportamentul unei femei, lovită,

De sentimentul părăsirii de către iubitul, cu apucături urâte.

Femeia suferindă a trecut şi peste hopul singurătăţii,

Şi nu s-a lăsat supusă nedreptăţii,

S-­a chinuit nopţile să treacă peste sfera emoţiilor de iubire,

A încercat să se abandoneze în propria cale de ieşire,

Din ghearele suferinţlor de dor, de dragoste şi de uitare,

Coordonând trecerea lor în amintire, cu ajutorul timpului,

Al gândului, că nu e un capăt de drum şi de închidere,

Într-o lume închisă, ameţită de retrăiri şi de vina caracterului.

Uite că şi pe timpuri moderne, căile dragostei pune zăbrele,

Peste inimile oamenilor, le chinuie şi le trensformă,

Sufletele, când încununate de fericire, când înveninate de patimi grele,

Din a căror tentacule nu poţi, evada, fără să nu rănească adânc măcar o inimă.

Femeia, trăsnită în suflet de vestea părăsirii de iubit,

A reuşit să se caţăre de zidul biruinţei spre tărâmul liniştit,

Cu arme nedescoperite până la momentul uraganului despărţirii,

Şi treptat, cu răbdare şi o vrednică gândire, s-a apropiat de momentul încrederii,

În forţele lăuntrice, ce au fost puternic cutremurate,

Din al ei scut personalizat şi cu paşi sfioşi şi-a îndreptat,

Atenţia către o altă  latură, ce speră că va trece peste toate,

Viiturile sufleteşti,  provocate de durerea despărţirii de neîndurat.

Cealaltă latură emoţională a acestei femei,

A facut posibilă recuperarea afectivă a aceleia,

Care nu ştia de ce a suportat nebunia altuia,

Şi nu a pus punct, atunci când a simţit că trece în sfera pacostei.

Depăşind singură acest impas neaşteptat al vieţii,

A meditat la faptul, de ce a îndurat,

Să treacă timpul, ca să-şi fi terminat,

Relaţia, în condiţii neprielnice pentru repararea suferinţii.

Despărtirea neaşteptată dintre iubiţi, e o adevărată boală,

Şi nu mulţi ştiu să facă din asta o şcoală,

Pentru alţii şi să îi ajute să le comunice tuturor,

Ca iubirea are iţe şi uneori trebuie să te supui lor.

Ca să le depăşeşti, trebuie să dispui şi de o latură nedescoperită,

Pâa la momentul când urmează să o îmbrăţişezi,

Ce-i drept, nu ca o “binevenită”,

Dar asta îi dă fortă să învingă şi să nu o deranjezi.

Aşa-i iubirea, dragostea sau “neliniştea “ ta,

Te împovărează cu sentimente şi te atrage,

În sfera cu tentacule, de a-ţi mişca ceva acolo în inima ta,

Şi nu îţi dai seama că într-o zi, ea te va putea distruge.

19.01.2013

Pagina

Pagina

Iubesc să văd în rafturi cărţi cu titluri mari,

Să le citesc, să le descopăr gândurile acelor scriitori,

Care au încercat cu a lor muncă intelectuală, să redea în cuvinte,

Atmosfera, patimile unor vremi, notate în ale lor caiete.

Mi se măreşte sufletul în mine, când văd câte o carte,

Ce are multe să îmi ofere şi cu fiecare pagină,

Intelectul tinde să aspire gândurile autorului, scoase din a sa lumină,

Să le treacă prin firul observator al diverselor sentimente,

Transpuse în fiece frază din pagină.

Chiar dacă sunt redate poveşti de diferite naturi,

Mă exalt în faţa lor şi sunt capabilă să îndur şi ceasuri,

De dureri de spate ca să înţeleg cum era “vremea”, într-o diferită lună.

Fila albă de hârtie începe să prindă contur,

Când maestrul îşi pune în mână condeiul,

E stăpânit de lăuntricul ameţit de gândul,

De a scrie un nou capitol, sub un alt văl, de bun augur.

Cu a sa cercetare profundă, umbra vieţii prinde o nouă roată,

În a tainelor sufleteşti probleme şi durerile or să treacă,

În prăpastia adâncă a timpului ireversibil şi nu o să se intoarcă,

Cu lovituri sub centură în limanul sufletului şi aşa o să poată,

Să-şi continuie drumul spre a vieţii poartă, ce mereu sapă,

Câte o groapă, din ce în ce mai adâncă în viaţa omului,

Şi caută să depăşească greul traiului,

Căutându-şi o barcă de evadare în lumea visului şi aşa scapă,

De apăsarea timpului, ce nu îl mai înneacă,

Cu poveri, supărari şi necazuri.

Aici în lumea timpului fără de margini, omul ,

Răsuflă uşurat şi începe să vadă cum pe o pagină,

Dintr-o sacră carte, sunt înşirate suferinţele, cântul,

Unei trăiri intense a amintirii ce alină,

Lăuntricul acum descătuşat de lanţurile neputinţei,

De a trece peste graniţele timpului cu rugăminţi,

Şi să zburde aievea printre locurile cu drepţi,

Să-şi umple inima de candoarea veseliei.

Fericirea e stare aceea ce-i stăpâneşte întreaga suflare a omului,

Transpus în vis, şi cercetează pătimaşă la pagina,

În care va fi redată de maestrul scriitor, aura insului,

Cuvântată magistral în cartea ce vrea să ţină,

Ascunsă între filele ei, trăirile interioare ale acelui om,

Răpus de oboseală şi tristeţe în lumea somnului dulceag,

Să uluiască cu al sau farmec scriitoricesc, fără un  strop de rom,

Mintea şi inima cititorului, ce nu va rămâne beteag,

Dacă ia cartea din raft şi începe să o citească,

Pagină cu pagină şi uşor să i se înnălnţuiască ,

Relatări, evenimente şi trăiri ce o să-i trezească,

Nebănuite emoţii şi în final cu adevărat să o preţuiască.

18.01.2013

Creionul

Creionul

Neliniştită de stresul temei la fizică,

Umblu prin casă după lucruri din care să deduc,

Utilitatea acestui obiect, de care mi-e frică,

Numai să îl răsfoiesc, darămite să mă apuc,

Să-l studiez ca atare, unde ştiu că îmi va forţa a mea ştiinţă,

De a înţelege mecanismul fizic al forţelor,vectorilor,vitezei,

Să lucrez în mână cu creionul şi astfel să ia fiinţă,

În ale mele mâni, traiectorii grandioase ale biruinţei.

În sprijinul meu, vine cel cu o  mină de nuanţă gri,

Ascuţit de un cuţit, ce uşor înlătură foiţele de lemn,

Ca în final să arate ca un slujitor de un vrednic semn,

Aşternut în paginile caietului de fizică, mâzgâlite cu romburi.

Fizica nu îmi place şi aşa cum am mai spus,

Săgetătorul cu mină în vârf, îmi   îndreaptă mâna spre desen,

Dar nici acesta nu e bine trasat , ca şi albul unui ten,

De tânăr băiat, ce încă meditează la ce are de făcut un supus,

Al învăţării proprietăţilor fizice a materiei înconjurătoare,

Să perceapă fenomenele fizice şi apoi să calculeze,

Distanţele, intervalele în care se produc şi apoi să faciliteze,

Apariţia rezistenţelor, a inducţiilor şi a arcelor electrice străpungătoare.

Ca şi un ghemotoc de iepuraş, creionul se rostogoleşte peste al meu birou,

Mă cercetează, îşi face loc printre caiete şi începe să danseze,

Şi deodată mă apucă veselia , mă gândesc să îl fac cadou,

Surorii ,ce azi m-a sunat, spunându-mi că învăţatul  la fizică o să mai dureze.

Conştientă de această evidentă faptă , mă orientez spre geam,

Privesc înspre stradă, mă destind si mă întorc la masa mea,

Unde încep a creiona idei tematice despre vârsta adolescenţei la acest neam,

Şi răzbat cu sârguinţă din iureşul gândurilor ca şi pasiunea,

De a scrie pe hârtie, cu creionul apăsat,

Trăirii, emoţii şi sentimente ce nu s-au intersectat,

Cu elemente din fizică şi care fac să mă împartă,

Între neputinţa de a le înţelege şi visul ca şi cartea,  de elevi să fie cercetată.

Un mic aport îl aduce şi acest instrument de scris,

Ce-i drept, cam de pe timpuri, dar el îmi oferă un impuls,

De a salva a mea conştiinţă, de a face ce am zis,

Să mă apuc cândva sa înţeleg fizica,pe baza unui compromis.

11.01.2013