Pregatiri de vara

Pregătiri de vară

Radiant, soarele ne mângâie creştetele,

Ne zâmbeşte de pe al său tron precum fetele,

Ne curtează ale noastre simţuri,

Iară noi păşim fermi pe sol fără a face riduri.

Dar duioşenia solară ne determină,

Să recurgem la tot felul de protecţie,

Ca şi ale noastre fiinţe să nu sufere vreo injecţie,

Mai toridă şi mai profundă de la ziua plină de lumină.

Destul de sălbatec, soarele îndrăzneşte să strivească,

Fresca civilizaţiei cochete care stă să se perpelească,

Sub incidenţa solară şi puţini se încumetă,

Să sfideze arzătorul, procurându-şi fiecare câte o bonetă.

Vara e în plină desfăşurare şi se bucură de mult soare,

De la zece până-n amurg, pulsul vieţii,

Capătă un sens vibrant şi cu glas tare,

Cântă bucuriile ce se nasc din diverse senzaţii.

Mulţi încep a-şi face bagajele pentru mica lor vacanţă,

Socotesc că drumul ce l-au parcurs până acum,

A fost presărat cu trudă şi vor să dea scrum,

La toate relele ce le-au  tranzitat a lor fiinţă.

Timpul nefast se risipeşte în zare,

Iar valul de la mare ia pe sus orice visare,

Încât nimeni nu rămâne neatins,

De mirajul apei şi de focul pasiunii, încă aprins.

Nici muntele nu rămâne mai prejos,

Căci soarele aici fâlfâie fălos,

Printre creştetele arborilor şi de pe coline,

Văzul este ascuţit de privelişti cu roiuri de albine.

Pregătiri se fac peste tot, pe la sate şi prin oraşe,

Nimeni nu zăboveşte să irosească timpul mângâiat de soare,

Şi pornesc într-o aventură pe stâncile golaşe,

Iar de acolo monopolizează orizontul în plină dezvoltare.

 

Vacanţa e la ea acasă şi chiar dacă durează puţin,

Ea alungă din sufletele oamenilor acel venin,

Care le-a înroşit sufletele de suferinţă,

Încât acum îşi iau răsplata, înrozindu-se la faţă.

Vara e o bucurie pentru oricine o aşteaptă demult,

Ca să îi dezlege de blestemul unui cult,

De a savura momentul când soarele se războieşte cu toţi,

Şi îşi varsă sângele canicular peste pământul fără roţi.

Pregătirile sunt în plină desfăşurare,

Şi cu luare aminte, se face o amplă cercetare,

Asupra destinaţiei de plecare, ca la final,

Fiecare să se învrednicească de un traseu bestial.

Zici vară, e inevitabil să nu auzi cuvântul pregătiri,

Pentru că soarele rupe lanţurile oricărei osteneli,

Zadarnice şi oferă posibilitatea ca ale noastre visuri,

Să se împlinească, fără a omite timpul cu găteli.

28.07.2013

Margine

Margine

Plecat de acasă cu gândul la câştig,

Văzui că nu sunt decât un om care înfing,

În maldărul sufletului năzuinţe ce ard,

Trupul şi chinuie cugetul ca un hazard.

Nevoia de bani îmi înlesneşte orice rumoare,

Care se zbate în mine şi îmi pare,

Că în curând mă voi trezi strivit ca un gândac,

De propriul gând de a trăi sărac.

Oropsit de vise şi cu mâinile zbârcite,

Mă aşez pe marginea patului,

Şi încă simt cum dor acele neputinţe,

De a te strecura din aria necuratului.

În mijloc de zi meditez la ce ar trebui,

Să fac ca şi sărmanul suflet să nu înghită,

Tot felul de ocări şi mă gândesc să pun,

În balanţă cele două răni, care întruna mă agită.

Soarele, ca un tâlhar mă loveşte drept creştet,

Şi deşi nu hoinaresc ogoarele, sunt buimac,

De atâta supărare şi prefer să tac,

Dar mintea iscodeşte a mea fiinţă şi ca un puiet,

De peşte mă zbat a răzbate prin  timp,

Să nu am mai târziu remuşcări,

Că nu am pus zălog la drumul cu fundături,

Să nu mă împiedic strivit de nepăsare.

Trupul simte cum din cotlonul minţii mă îmbrânceşte,

Un zid de slove, care împuternicite,

De viforosul destin, se întărâtă să mă răpună,

Şi din a mea inimă, izvorăşte o lacrimă, care o să pună,

Mai târziu o cărămidă fruntaşă,

Pe altarul sorţii şi cu tactul de a fremăta,

Spuma negurii ce s-a lâncezit asupra sufletului ca o căpuşă,

Spubăr aria întregului văl de frământări şi pata,

De pe suflet, treptat se va lua,

Luminând drumul în care s-a strecurat,

Umbra traiului, parcă rătăcit de atâta răbdat,

Şi de pe margine, mă văd scăpat de zăngănitul piua.

De pe margine, vălătugul de negreală,

Transpus din zona ireală,

Pare un basm pentru cei cu haz,

Dar eu sufăr, că am dat de necaz.

Pe o margine, ma balansez şi acum,

Că stâlpul vieţii s-a clatinat pe acel negru drum,

Răsărit în calea mea, fără a mă întreba,

Dacă îl pot duce sau ba.

17.07.2013

Vara pe traseu

Vara pe traseu

E cinci dimineaţa şi mă îndrept spre oraş,

Afară vremea e mohorâtă şi sunt puţin poznaş,

Să mă înveselesc niţel aş vrea, că drumu-I lung,

Mi-e dor de casă şi n-aş vrea să plâng.

Traseul e învârtoşat cu lanuri mănoase,

Încât de departe nici copacii nu se zăresc,

Ci doar umbrele roadelor ce înlesnesc,

Tranşantele imagini să nu devină fioroase.

Particip la un spectacol al naturii în plină roadă,

Când grânele adormite îşi aşteaptă stăpânii,

Să le dea deşteptarea în ale lor hambare într-o mare paradă,

Ca spicele de grâu să se vrăvuiască între spaţiul ogrăzii.

Aşa se pare din depărtare, că întreg hotarul,

Aşteaptă musafiri holbaţi să îl întrebe,

Dacă galbenele pălării vor fi puse să îşi arate farmecul,

În faţa celor ce vor să le secere caschetele galbene.

Lanuri verzi străbat întreg şiragul de pământ,

Şi în faţa ochilor văd acel povârniş de deal,

Unde în mijlocul zilei se înalţă ca un val,

Turmele de mioare rumegând verdele încă nefrânt.

Natura însăşi vibrează sub propriul halat,

De verdeaţă, de flori şi înconjurată de un palat,

De aşezări rurale îşi strecoară a sa boare,

Printre drumuri semănate cu plante în floare.

E  devreme şi soarele nu se iveşte,

De după nouri şi parcă zoreşte,

Să cheme în slujba sa, luna,

Ca şi ploaia să o facă pe buna.

Nu mă întristez, că încă văd că roua,

Păstrează răcoarea ierbii şi cu fiecare sorbitură,

De mireasmă sălbatecă, mă îmbăt cu orice dâră,

De proaspată lumină şi mă face să tresalt ca şarpele boua.

Drumul  mă încântă pe deplin şi citesc pe chipul călătorilor,

Înghesuiţi de altfel în duba satului,

O umbră de speranţă că noua zi va ferici lăcaşul sufletului,

Şi dornici de reuşită, vor păşi către albia visurilor.

E şase jumătate şi în curând mă voi îndeparta de sate,

Voi ajunge mai aproape de oraş,

Unde, ca un adevărat coconaş,

Mă voi învrednici de noi trăiri şi gustări diferite.

Maşina zoreşte în a sa rută,

Şi treptat mă văd ajuns acasă,

La oraş, şi nici că-mi pasă,

Dacă va ploua sau soarele se va arăta.

E dimineaţă şi pornesc printre blocuri,

Mă încumet să cercetez natura de pe alături,

Însă nu îmi inspiră acelaşi farmec,

Resimţit în a mea călatorie şi plec.

Am plecat către scumpul meu apartament,

Şi simt nevoia să mă dreg,

Cu un pahar de vin şi de abia acum înţeleg,

Că sunt în oraş şi mă îdrept spre restaurant.

16.07.2013

Pic, pic

Pic,pic

Pic, pic, azi nu zic nimic,

Deşi de mult nu mai sunt mic,

Mă plimb de colo colo, şi mă întreb de ce un mic ,

Copac,  va deveni peste ani, un arbust falnic.

Pic, pic,  vreau să ies la plimbare,

Să simt că într-adevăr sunt mare,

La stat, la înălţime şi de ani,

Şi vreau să văd lumea, mai ales pe cea cu bani.

Pic, pic,  dorinţa s-a împlinit,

Eu la stradă mândru am ieşit,

Să particip la traficul uman,

Să glumesc alături de el, chiar dacă în buzunar nu am niciun ban.

Pic, pic vreau să mă urc într-o maşina,

Una mai jegoasă, că să nu ma observe toţi,

Că ţin frâul unor cai putere pe roţi,

Şi alăturea de mine, stă şi o felină.

Ea de fapt face senzaţie printre şoferi,

Că mă claxonează să îmi spună,

Să nu las geamul deschis şi chiar unul se oferi,

Să-mi cumpere mâţă, pentru ca are o scumpete de blană.

Pic, pic, va  să zică sunt curtat,

De femei şi de bărbaţi, într-o seară de lucru,

Când am dorit să ies din starea de neinformat,

Şi iată că dintr-o anumită cauză, m-am trezit strigat cumătru.

Mâţa mea e frumoasă foc, dar nu gândeam,

Că dacă mă voi afişa cu ea pe stradă,

Fie pe jos, fie în maşină, fetele se vor aduna grămadă,

Să le dau informaţii despre dânsa şi astfel deveneam,

Atracţia serii şi nu m-am mulţumit cu atât,

Am dorit să fac şi un clip publicitar,

Pentru a o promova pe domniţa felină, încât,

După ceva zile, mă trezii un adevarat fugar.

Pic,pic, mă ascundeam de cei ce ma cunoşteau,

Că puteau să mă asalteze să le dau autograf,

Şi nu-mi doream decât să-I fac praf,

Pe toţi aceia care la mine se holbau.

Pic, pic, felină mea iar m-a făcut mic,

Mi-am propus să nu mai zic,

Ce bine e când ceilalţi te privesc cu jind,

Pentru că te încurcă alţii în ale tale intenţii, pe care le voi înfăptui curând.

Pic, pic plimbarea deseară mi-am făcut-o,

Dar am lăsat-o pe feline acasă,

Să doarmă sărmana sub masă,

Şi eu m-am relaxat liniştit, în continuare iubindu-o.

1.07.2013